Trei victime dedicate lui Cristos şi celor mai slabi până la extremul sacrificiu: mărturia extraordinară a unui misionar iezuit, a unui preot "Fidei donum" şi a unei voluntare, ucişi zilele acestea în Mozambic şi în Coasta de Fildeş.

(RV - 7 noiembrie 2006) Trei curajoşi martori ai Evangheliei, ucişi în misiunea lor în Africa în slujba celor mai nevoiaşi: este parabola vieţii care a unit doi preoţi şi o voluntară, victime ale violenţei. În Mozambic, părintele iezuit brazilian Waldyr dos Santos în vârstă de 69 de ani şi voluntara portugheză Idalina Neto Gomes, 30 de ani, au fost ucişi luni de câţiva bandiţi care au luat cu asalt misiunea călugărilor iezuiţi din Fonte Boa, în provincia nord-occidentală Tete. Pentru o amintire a persoanei şi operei părintelui Waldyr, ascultaţi un interviu cu părintele Manuel Morujao, asistent al Companiei lui Isus (Societatea lui Isus) pentru Europa meridională, realizat de redacţia noastră centrală:
INS - „Era un misionar generos, aşa cum sunt atâţia alţii. În realitate nu mai era un tânăr, avea de fapt 69 de ani. Dar în urmă cu 3-4 ani dcisese să meargă în Mozambic. Fusese o cerere de misionari şi el, generos, s-a oferit să meargă. Administra un colegiu în nordul ţării la graniţa cu Malawi, unde lucrurile nu sunt, desigur, atât de stabile. Poate a fost un grup de criminali. Părintele Waldyr şi-a dat viaţa pentru cauza lui Cristos, slujindu-i pe fraţii săi în acest colegiu din interiorul ţării”.
Părintele Dos Santos, 69 de ani, a găsit moartea împreună cu o tânără, o voluntară de 30 de ani. Şi acest lucru dă sensul mărturiei unei persoane în vârstă şi a unei persoane tinere, amândouă în slujba Evangheliei şi a celor mai nevoiaşi...
INS - „E adevărat. Aceasta dovedeşte şi diversitatea şi felurimea de vocaţii în Biserică. Avea o pregătire în drept dar vâzând că lipsea o persoană, administra proprietatea, învăţa muncile agricole. Avea o inimă cu adevărat generoasă pentru că ar fi putut să facă atâtea lucruri, în schimb ea a ales să meargă într-o ţară îndepărtată. Aparţinea unei Opere numite „Laici pentru dezvoltare”. Prin urmare a mers să facă bine acestor fraţi ai noştri care au atât de mare nevoie de toate. A dat cea mai frumoasă mărturie posibilă, aceea de a-şi oferi viaţa, cum a făcut Isus Cristos. Opera ei este una de misionari laici care aleg să ofere câţiva ani din viaţa lor voluntariatului”.

Tot în aceste zile, preotul Pascal Loné Naougnon, 51 de ani, preot „Fidei donum” dintr-o dieceză peruviană a fost ucis la Divo, în sudul Coastei de Fildeş (Cote d’Ivoire). Aflat în ţara africană din 2001, părintele Pascal se ocupa cu asistenţa spirituală a tinerilor în parohia Sfânta Familie din Divo. Iată mărturia unui confrate al său, părintele Flavio Zanetti, şi el preot „Fidei donum” la Yamoussoukro în Coasta de Fildeş:
INS - „Bandiţi au atacat noaptea reşedinţa sa: când a auzit zgomotele şi a văzut că paznicul era lovit, a ieşit să-l ajute iar bandiţii au tras cu puştile asupra lui. Din păcate nu sunt rare atacurile la misiunile catolice, sunt multe arme în curculaţie şi atâtea persoane care profită de această situaţie de nesiguranţă şi fac tot ce vreau”.
Moartea părintelui Pascal, - dar gândul nu poate să nu meargă la alt slijitor „Fidei donum”, adică preoţi diecezani plecaţi pentru o durată de timp în misiuni, preotul italian Andrea Santoro, ucis la Trabzon în Turcia la începutul lunii februarie anul acesta. Ce înseamnă acest lucru pentru cine trăieşte o experienţă extraordinară, dar desigur foarte dificilă?
INS - „Trebuie amintit că se este în serviciul Evangheliei şi că există riscuri ce nu trebuie subevaluate şi că e nevoie a fi clari şi simpli ca porumbeii despre care vorbeşte Evanghelia, dar şi înţelepţi şi prudenţi ca şerpii. Trebuie cerut harul acestei înţelepciuni şi prudenţe în orice împrejurare, dar nu pentru a se ascunde ci pentru a face ceea ce suntem chemaţi să facem, deşi conştienţi de dificultăţi”.
Cum este percepută în Coasta de Fildeş prezenţa preoţilor „Fidei domnum”?
INS - „În general, îmi pare că este o prezenţă perţioasă, cel puţin pentru modul cum este văzută şi simţită de credincioşi. De obiecei este vorba de o prezenţă bine acceptată şi pentru că majoritatea populaţiei o simite ca prezenţă apropiată şi acest lucru e simţit şi de ceilalţi preoţi. Desigur, preoţii „Fidei donum” sunt destul de apropiaţi de clerul local şi de populaţie”.
Aici serviciul audio: