27 octombrie 1986, piatră de hotar în dialogul interreligios în slujba păcii între oameni: gestul fără precedent al papei Ioan Paul al II-lea este pentru Benedict al XVI-lea o "profeţie actuală"

RV 27 oct 2006. La sacrul convent din Assisi, oraşul Sf. Francisc, s-a desfăşurat joi şi vineri simpozionul "Religiile şi pacea", la 20 de ani de la Ziua de post şi rugăciune pentru pace, voită de Ioan Paul al II-lea. Preşedintele Consiliului pontifical pentru dialogul interreligios, card. Paul Poupard a subliniat joi la deschiderea lucrărilor că "spiritul de la Assisi încurajează dialogul genuin şi serios între religii, în timp ce relativismul şi sincretismul trebuie să fie consideraţi duşmanii aprigi ai dialogului". În acelaşi timp, dialogul între religii aşează o temelie sigură de pace şi îndepărtează spectrul sumbru al războaielor religioase. În lumina evenimentelor care s-au verificat în aceste două decenii întâlnirea de la Assisi era o "profeţie punctuală", a afirmat Benedict al XVI-lea în mesajul trimis în septembrie, a. c. pentru a XX-a aniversare a Zilei de post şi rugăciune.
Dar să reparcurgem istorica Zi mondială de rugăciune de la Assisi.
Ins... (rugăciuni în diferite limbi...) "Pacea are nevoie de o iubire pasionată, ce izvorăşte din convertirea inimii". Când Ioan Paul al II-lea pronunţa aceste cuvinte, un vânt rece se strecura pe străzile oraşului Assisi: rece ca războiul care despărţea lumea în două blocuri contrapuse. Frica de o autodistrugere nucleară paraliza umanitatea. Toţi căutau un profet. Îl găseau într-un papă ce venea "de departe", dintr-o Polonie care a cunoscut ororile celui de al doilea război mondial şi violenţa inumană a regimului liberticid al comunismului. Ioan Paul al II-lea cheamă la adunare reprezentanţii marilor religii. Răspunsul a depăşit orice aşteptare: la Assisi veneu peste 12 delegaţii. Pe lâgnă diversele denumiri creştine, erau prezenţi evrei, musulmani, dar şi budişti, hinduişti, sikh şi şintoişti.
Ins... (imnul Întâlnirii de la Assisi). Un gest curajos, fără precedent, care avea să se arate profetic. Papa este profund convins că pacea nu poate fi doar rezultat al negocierilor şi al compromisurilor politice. Pontiful avea credinţă într-o altă dimensiune, cea a rugăciunii. Şi în realitate, Înâtlnirea de la Assisi era în esenţă o zi de rugăciune, ritmată de tăcere, pelerinaj şi post. La începutul acelei Zile, Ioan Paul al II-lea sublinia însă imediat că religiile reprezentate la Assisi nu fuzionau într-un sincretism opac. "Nu este o concesie la un relativism în credinţe religioase, afirma, pentru că orice fiinţă umană trebuie să urmeze cu sinceritate conştiinţa sa dreaptă în intenţia de a căuta şi asculta adevărul".
Rugăciunea, aşadar, era puntea sigură pe care cei cu credinţă trebuie să o treacă pentru a ajunge la ţelul convieţuirii între popoare, fără ca prin aceasta să se reunţe la acţiuni concrete în serviciul păcii. La momentul final al Zilei, în piaţa Bazilicii Sfântul Francisc, se reunesc capii religiilor. Diferite sunt culorile veşmintelor pe care le poartă, într-o policromie grăitoare ce punea în evidenţă candoarea veşmântului pontifical. Ioan Paul al II-lea lansa atunci un apel care nici astăzi nu şi-a pierdut actualitatea:
Ins – "Pacea este un şantier deschis tuturor, nu numai specialiştilor, îneţelepţilor şi strategilor. Pacea este o responsabilitate universală: ea trece prin miile de mici acţiuni ale vieţii cotidiene. În funcţie de modul lor cotidian de a trăi alături de ceilalţi, oamenii aleg în favoarea păcii sau împotriva păcii".
Erau zorile "spiritului de la Assisi". Şi papa încredinţa cauza păcii în special tinerilor, spunând că "pacea merge cu mult peste eforturile omului şi are un nume: Isus Cristos".
Ins – "Stimulaţi de exemplul sfântului Francisc şi al sfintei Clara, adevăraţi ucenici ai lui Cristos, şi convinşi de experienţa acestei zile pe care am trăit-o împreună, noi ne angajăm la o reexaminare a conştiinţelor noastre, să ascultăm cu mai multă fidelitate vocea lor, să purificăm spiritele noastre de prejudecăţi, de ură, duşmănie, gelozie şi invidie. Vom căuta să fim operatori de pace în gând şi faptă, cu mintea şi inima îndreptate spre unitatea familiei umane".
Întâlnirea pe pământul Sărăcuţului din Assisi era pentru Ioan Paul al II-lea un punct de plecare, nu o linie de sosire. "Ceea ce am făcut la Assisi – sunt cuvintele sale – trebuie să continuăm să o facem în fiecare zi în viaţa noastră, din moment ce lumea nu poate să renunţe la rugăciune".
Aici, serviciul audio: