Papa aminteşte a 50-a aniversare a curajoasei insurecţii democratice ungare, înăbuşită în sânge de trupele sovietice; cutremurător apel al papei Pius al XII-lea

(RV - 23 octombrie 2006) Benedict al XVI-lea s-a alaturat celebrarilor care s-au încheiat luni la Budapesta pentru cea de-a 50-ea aniversare a insurectiei ungare împotriva regimului comunist. Papa, într-un mesaj către preşedintele ungar Làszlò Sòlyom, aminteşte cu emoţie demonstraţiile democratice din 1956 care au fost înăbuşite în sânge de trupele sovietice. La celebrările începute duminică, au fost prezenţi, pe lângă cardinalul Angelo Sodano în calitate de Legat Pontifical, aproximativ 60 de şefi de stat şi de guvern europeni între care primul ministru român Călin Popescu Tăriceanu.
„La 23 octombrie 1956 - aminteşte papa în mesajul său - curajoasa populaţie a Budapestei a trebuit să se confrunte cu propriul destin de libertate, în faţa unui regim care urmărea scopuri diferite de valorile naţiunii unigare. Este încă vie amintirea evenimentelor tragice care au provocat, în puţine zile, mii de victime şi răniţi, trezind în lume o gravă tulburare”. Benedict al XVI-lea aminteşte apelurile presante ale papei Pius al XII-lea care „prin patru vibrante intervenţii publice a cerut cu insistenţă Comunităţii internaţionale recunoaşterea drepturilor Ungariei la autodeterminare, într-un cadru de substanţială identitate naţională capabilă să garanteze necesara libertate”.
Benedict al XVI-lea subliniază că Ungaria, „în pofida opresiunilor îndurate de-a lungul secolelor, şi la urmă cea sovietico-comunistă, a ţinut mereu în justă evaluare raportul dintre stat şi cetăţean, dincolo de orice ideologie. Potrivit viziunii creştine, din care s-au inspirat populaţiile care au dat viaţă naţiunii ungare - continuă pontiful - persoana cu aspiraţiile sale legitime, morale, etice şi sociale precede statul. Structura legală a statului şi justa sa laicitate au fost mereu concepute în respectul legii naturale, tradusă în valorile naţionale autentice iar, pentru credincioşi, îmbogăţită de revelaţie. Papa formulează apoi auspicii „ca Ungaria să poată construi un viitor liber de orice opresiune şi condiţionare ideologică”, urând ca celebrarea faptelor din 1956 „să fie motiv de chibzuită reflecţie asupra idealurilor şi valorilor sale morale, etice şi spirituale care au construit Europa” şi în care Ungaria să poată continua să se facă paladin „al unei propuneri de civilizaţie bazată pe respectul persoanei umane şi pe primatul înaltelor sale destine”.
Dar asupra celei de-a 50-ea aniversări a insurecţiei maghiare, să ascultăm serviciul lui Stefano Leszczyski:
INS - „La 23 octombrie 1956, pe valul de nemulţire ce domnea în toată Europa de Răsărit subjugată de comunismul sovietic, a izbucnit pe neaşteptate şi spontan revoluţia ungară. La cererile de libertate şi democraţie avansate de poporul maghiar poliţia politică şi armata au răspuns deschizând focul asupra manifestanţilor care se îmbulzeau în faţa clădirii radioului de stat. Nu a servit la nimic decizia Partidului comunist ungar de a-l rechema la conducerea executivului pe reformistul Imre Nagy, căzut în dizgraţie cu puţin timp înainte. Budapesta era de-acum aprinsă iar revolta se întindea în toată ţara. Occidentul a rămas la fereastră privind ce se întâmplă, în timp ce intelectualii europeni stăteau amuţiţi iar uneori etichtau revolta ca o tentativă de eversiune fascistă. Singura voce care a răsunat cu autoritate şi forţă a fost cea a papei Pius al XII-lea care a dedicat evenimetelor trei Scrisori apostolice, presante şi pline de îngrijorare. Să-l ascultăm în această privinţă pe părintele Adàm Somorjai de la secretariatul de stat al Sanctităţii Sale:
INS - „Atunci, în ’56, era în joc valoarea libertăţii, pusă în centrul interesului, libertatea ca atare care a fost înăbuşită înainte şi sufocată şi după aceea. Un întreg popor - şi nu doar unul - o parte a Europei a fost pusă sub presiune, fie naţională, fie ideologică. Această parte a Europei a fost vândută şi 1956 era un moment de speranţă că atât în Polonia cât şi în Ungaria se putea reveni la libertate”.
Nagy, în tentativa de a evita invazia din partea URSS, a anunţat ieşirea din Pactul de la Varşovia şi a proclamat neutralitatea ţării. În zorii zilei de 4 noiembrie tancurile sovietice au pecetluit destinul Ungariei. Nagy va fi arestat şi ucis şi înlocuit cu mai fidelul Janos Kadar. Mii de morţi, 200 de mii plecaţi în exil, 20 de mii arestaţi - între aceştia cu sutele vor fi torturaţi şi ucişi - este bilanţul revoltei. Şi încă, doar glasul lui Pius al XII-lea în ceea ce va rămâne unul din cele mai dramatice apeluri ale secolului trecut:
INS - „Apasă asupra sufletelor semnificaţia funestelor fapte ungare. Universala, spontana emoţie a lumii dovedeşte cât de necesară şi urgentă este restituirea libertăţii popoarelor care au fost despuiate de ea”.
INS - "Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, să răsune acest inefabil nume, izvor al oricărui drept, al oricărei justiţii şi libertăţi, în parlamente şi în pieţe, în case şi în fabrici, pe buzele intelectualilor şi muncitorilor, în presă şi la radio”.
Aici, serviciul audio cu vocea papei Pius al XII-lea din 1956: