Căsătoria, în centrul alocuţiunii papei Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea "Angelus" (textul discursului)

(RV - 9 octombrie 2006) „Dragi fraţi şi surori! În această duminică, Evanghelia ne prezintă cuvintele lui Isus despre căsătorie. Celui care-l întreba dacă este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa, cum prevedea un precept din legea mozaică (cfr Dt 24,1), Isus i-a răspuns că aceea era o concesie făcută de
Moise din cauza „împietririi inimii”, în timp ce adevărul despre căsătorie îşi are originea „la începutul creaţiei”, când „Dumnezeu - cum stă scris în cartea Genezei - i-a creat bărbat şi femeie. De aceea omul va părăsi pe tatăl şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi amândoi vor fi un singur trup (Mc 10, 6-7; cfr In 1,27; 2,24). Şi Isus a adăugat: „Astfel ei nu mai sunt doi, ci unul singur, deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Mc 10, 8-9) Acesta este planul originar al lui Dumnezeu, aşa cum a amintit şi Conciliul Vatican II în constituţia „Gaudium et spes” (n. r. - document despre Biserica în lumea contemporană): „Comunitatea intimă de viaţă şi de iubire conjugală, întemeiată de Creator şi înzestrată de el cu legi proprii, se întemeiază pe legământul dintre soţi...Dumnezeu însuşi este Autorul căsătoriei (n.48)

Gândul mi se îndreaptă spre toţi soţii creştini: mulţumesc împreună cu ei Domnului pentru darul Sacramentului căsătoriei şi îi îndemn să se menţină fideli vocaţiei lor în orice anotimp al vieţii „în orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate”, cum au promis în ritul sacramental. Conştienţi de harul primit, fie ca soţii creştini să poată construi o familie deschisă vieţii şi capabilă să înfrunte unită multele şi complexele provocări ale acestui timp al nostru. Este nevoie astăzi în mod deosebit de mărturia lor. E nevoie de familii care să nu se lase atrase de curente culturale moderne inspirate de hedonism şi relativism, şi să fie gata mai curând să-şi îndeplinească cu generoasă dăruire misiunea lor în Biserică şi în societate.

În Exortaţia „Familiaris consortio”, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea a scris că „sacramentul căsătoriei îi constituie pe soţii şi părinţii creştini martori ai lui Cristos „până la marginile pământului”, adevăraţi „misionari” ai iubirii şi ai vieţii (cfr n.54). Această misiune este îndreptată atât spre sânul familiei - în special în serviciul reciproc şi în educaţia copiilor -, cât şi spre exterior: comunitatea domestică, de fapt, este chemată să fie semn al iubirii lui Dumnezeu faţă de toţi. Aceasta este o misiune pe care familia creştină o poate duce la îndeplinire numai dacă e susţinută de harul divin. De aceea e necesar a se ruga neobosit şi persevera în efortul zilnic de a ţine angajamentele asumate în ziua căsătoriei. Peste toate familiile, în special peste cele în dificultate, invoc ocrotirea maternă a Mariei şi a soţului ei Iosif. Maria, Regina familiei, roagă-te pentru noi!”

După rugăciunea „Îngerul Domnului” papa a adăugat:

„Salut cu afecţiune cei peste 350 de tineri „misionari”, aparţinând unor parohii, asociaţii, mişcări şi comunităţi ale diecezei de Roma, care zilele trecute, împreună cu o serie de preoţi, călugăriţe şi seminarişti au animat cea de-a treia ediţie „a misiunii tinerilor către tineri”, denumită „Gesù al centro - Isus în centru”. Dragi prieteni, vă felicit pentru angajarea voastră bucuroasă de a vesti Evanghelia pe străzi şi în pieţe, în şcoli şi în spitale, precum şi în locurile de divertisment ale tinerilor romani. Vă încurajez să menţineţi acest stil misionar în viaţa de toate zilele, profitând mereu de iniţiativele de formare la nivel diecezan”.