Cardinalul Tarcisio Bertone, noul secretar de stat; gratitudinea Papei Benedict al
XVI-lea pentru cardinalul Sodano
(RV - 15 septrembrie 2006) Mai bine de trei lustri alături de doi papi cu „devotament
şi competenţă”, prudenţă şi zel. Este plin de gratitudine elogiul public pe care Benedict
al XVI-lea l-a făcut cardinalului Angelo Sodano, care vineri dimineaţă - în
cursul unei ceremonii, desfăşurată în Sala gărzii elveţiene din Castel Gandolfo -
a lăsat oficiul de secretar de stat, asumat oficial de fostul arhiepiscop de Genova,
cardinalul Tarcisio Bertone. În prezenţa personalului secretariatului de stat, Papa
a reparcurs etapele succesive ale serviciului prestat de cardinalul Sodano, primind
propunerile de fidelitate şi colaborare manifestate de succesor. Ziua a fost completată
de numirea noului secretar pentru relaţiile cu statele: este vorba de arhiepiscopul
Dominique Mamberti, până în prezent nunţiu apostolic în Sudan şi Eritrea. INS
-formula de numire în latină. Un serviciu caracterizat
de mare experienţă şi chibzuinţă, adeseori necunoscut dar neîntreprupt precum activitatea
laborioasă a unui stup. În ziua în care secretariatul de stat Vatican a trăit, într-un
climat de emoţie, prima sa schimbare de conducere din noul secol, responsabilul la
încheierea mandatului şi cel la intrarea în funcţie, au identificat amândoi în operativa
„muncă de echipă”, desfăşurată zilnic în cele două secţii ale oficiului vatican, valoarea
cea mai autentică prestată Papei în conducerea Bisericii universale. Un act de modestie
şi în acelaşi timp de realism, din partea cardinalului Sodano şi a cardinalului Bertone,
care a însemnat pentru cei prezenţi la ceremonia de vineri dimineaţă mult mai mult
decât o schimbare, deşi importantă, între două ilustre personalităţi bisericeşti. „Într-o
circumstanţă atât de semnificativă - a spus la începutul cuvântării Benedict al XVI-lea
adresându-se secretarului de stat la încheierea mandatului - simt nevoia intimă de
a vă reînnoi mulţumirea cea mai profundă pentru fidelitatea, competenţa iluminată,
devotamentul şi iubirea pe care le-aţi pus în a lucra pentru binele Bisericii, alături
de diferiţi Succesori ai apostolului Petru. O mare gratitudine pe care Papa a subliniat-o
în repetate rânduri, reparcurgând serviciul diplomatic al cardinalului Sodano în America
Latină şi apoi în Curia romană, până la numirea sa ca prim colaborator al lui Ioan
Paul al II-lea, la 29 iunie 1991. Şi eu, a recunoscut Benedict al XVI-lea, am putut
„să vă apreciez personal calităţile sufletului de păstor dedicat în întregime slujirii
Sediului Apostolic”. INS - "În momentul în care consemnaţi succesorului
atare responsabilitate, pe lângă faptul de a vă exprima sentimetele mele de recunoştinţă,
mă fac interpret şi ale tuturor celor care în decursul anilor v-au cunoscut şi au
admirat bunul simţ, chibzuinţa şi prudenţa, zelul neobosit cu care fără cruţare de
energii, v-aţi îndeplinit misiunea, ţinând cont numai de binele suprem al Bisericii”. Cardinalul
Sodano, la rândul său, s-a făcut imediat interpret „al profundului spirit de credinţă”
ce însufleţeşte „comunitatea de muncă” a secretariatului de stat: o dăruire, a spus,
care îşi află o adecvată expresie în cuvântul profetului Isaia care spune „In silentio
et spe erit fortitudo vestra - În tăcere şi speranţă va fi forţa voastră” (30,15).
„În diferite săli din Vatican - a observat cardinalul Sodano, ajuns la 79 de ani -
ne este dat să admirăm renumitele albine care disting stema papei Urban al VIII-lea.
Ei bine, mi se pare că cei prezenţi sunt bine simbolizaţi de acele umile albine puse
de papa Barberini pe scutul său”: INS - „Sfinte Părinte, cred că astăzi
trebuie adresată mulţumire nu atât mie, cât celor care m-au ajutat în aceşti ani.
Preţioasă mi-a fost, în special, colaborarea substituţilor care s-au succedat în secţia
pentru Afacerile generale, arhiepiscopii Re şi Sandri, precum şi secretarii pentru
raporturile cu statele, arhiepiscopii Tauran şi Lajolo. Toţi împreună,
am putut desfăşura o muncă de echipă, cu un accentuat simţ eclezial care ne-a unit
în slujire, mai întâi în jurul veneratului Ioan Paul al II-lea şi acum alături de
Sanctitatea Voastră, chemat de Duhul Sfânt să preluaţi moştenirea şi să conduceţi
barca Bisericii spre noi ţărmuri”. Începând de vineri, va împărţi cu Benedict
al XVI-lea „complexitatea îndatoririlor” care comportă o conducere pe măsură, cardinalul
Tarcisio Bertone, 71 de ani, piemontez, ca şi predecesorul său. Noul secretar de stat
a vorbit deschis despre „grava responsabilitate” pe care o comportă noul oficiu, dar
a declarat în acelaşi timp că are o „singură ambiţie”, aceea de a realiza cele exprimate
în deviza sa episcopală: „Fidem custodire, concordiam servare - Să păzesc credinţa,
să păstrez concordia”: INS -„Comuniunea profundă care ne leagă în angajarea
împărtăşită de slujire a Bisericii - şi, prin urmare, a demnităţii umane şi a convieţuirii
paşnice între popoare - nu vor putea să se traducă decât în leală şi fidelă colaborare,
întărită pentru mulţi dintre noi de spiritul preoţesc şi de caritatea pastorală ce
trebuie să ne însufleţească mereu în activităţile noastre”. Sub tabloul reprezentând-o
pe Maica Domnului, admirat pe peretele din Sala gărzii elveţiene, cardinalul Bertone
a încredinţat noul oficiul Sfintei Fecioare, invitându-i pe toţi colaboratorii săi
să-l susţină cu rugăciunea şi anunţând că a adresat aceeaşi cerere printr-o scrisoare
trimisă multor mănăstiri de viaţa contemplativă. Le terminarea ceremoniei, ridicându-se
în picioare, Benedict al XVI-lea a mulţumit încă o dată cardinalului Sodano pentru
anii săi îndelungaţi de slujire. Amintind zilele călătoriei apostolice, încheiată
joi în Bavaria - ultima în calitate de secretar de stat pentru cardinalul Sodano -
Papa i-a dăruit o mică statuie reprezentând-o pe Madona Neagră păstrată la sanctuarul
din Altötting: INS - „Mă gândesc că Madona din Altötting poate fi nu
numai semnul gratitudinii mele permanente dar şi semnul comunicării noastre în rugăciune.
Maica Domnului să vă fie mereu alături, să vă ocrotească întotdeauna şi să vă călăuzească.
Este expresia recunoştinţei mele sincere”. În momentul saluturilor finale,
Benedict al XVI-lea a făcut cunoscut numele unuia dintre primii colaboratori ai noului
secretar de stat: arhiepiscopul Dominique Mamberti, 54 de ani, născut la Marrakech
în Maroc, încardinat în dieceza de Ajaccio în Corsica şi actualmente nunţiu apostolic
în Sudan şi în Eritrea a fost numit secretar pentru relaţiile cu statele. Poliglot,
cu doctorat în Dreptul canonic şi civil, mons. Mamberti urmează în funcţie arhiepiscopului
Giovanni Lajolo, numit recent preşedinte al Guvernatoratului Cetăţii Vaticanului în
locul cardinalului Edmund Casimir Szocka. Evident, mare a fost recunoştinţa faţă
de Papa din partea mons. Mamberti, care s-a exprimat astfel la microfoanele noastre
solicitat de colega de la redacţia franceză, Laure Stephan: INS - „Am
primit cu bucurie şo o foarte mare onoare această numire. Am slujit Sfântul Scaun
de douăzeci de ani, printr-un serviciu adus comunităţii naţiunilor...proclamând Evanghelia
în această lume deosebită care este cea a diplomaţiei. Mulţumesc din inimă. Nu am
cuvinte pentru a-i mulţumi Sfântului Părinte, cardinalului secretar de stat pentru
onoarea pe care mi-au făcut-o şi nu pot să nu-mi exprim încrederea în Domnul şi în
afecţiunea şi încrederea superiorilor care m-au chemat să îndeplinesc această sarcină". Aici,
serviciul audio: