"Mărturisiţi bucuria de a crede în Cristos, în societatea secularizata!": papa a încheiat joi calatoria sa apostolică în Germania

RV 14 sep 2006. "Cine crede nu este niciodata singur" - daţi mărturie pentru credinţa voastră în iubirea lui Dumnezeu în actuala lume secularizata": cu aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a salutat Bavaria la încheierea celei de a IV-a călătorii apostolice a pontificatului sau. Aeronava papala a decolat de la Munchen în jurul orei 13, pentru ca la 14.30 sa aterizeze pe aeroportul Ciampino. Sf. Parinte a facut apoi deplasarea pîna la Castel Gandolfo cu automobilul. Pentru amanunte despre ultima zi a calatoriei sale apostolice, corespondentul special Paolo Ondarza:
Ins 1 – "Bucuria si emotia au însotit ultima zi a papei Benedict al XVI-lea în patria sa, Bavaria. Papa a voit sa lase un ultim mesaj Germaniei, înainte de a reveni la Roma, cu o reflectie centrata pe tema muncii, în chiar ziua împlinirii a 25 de ani de la publicarea enciclicei "Laborem exercens" a papei Ioan Paul al II-lea. Pontiful a încredintat tarii sale aceste text "nu lipsit de valoare profetica – a afirmat papa Benedict – în certitudinea ca din aplicarea lui concreta sa poata veni mari avantaje si pentru actuala situatie sociala a Germaniei". Munca, s-a exprimat pontiful citând enciclica predecesorului sau, este un bun al omului, prin el omul nu numai ca transforma natura adaptând-o la propriile necesitati, dar se si realizeaza pe sine ca om, mai mult, într-un anumit sens devine mai om". Benedict al XVI-lea multumit apoi Bavariei pentru calatoria sa abia încheiata:
Ins 2 Papa – "Am avut posibilitatea sa vad cât de multe persoane, în Bavaria, se straduiesc si astazi sa paseasca pe caile lui Dumnezeu în comuniune cu pastorii lor, angajându-se sa dea marturie pentru credinta lor în actuala lume secularizata. Gratie daruirii neobosite a organizatorilor, toate s-au desfasurat în ordine si liniste". Aclamat apoi de corul "Benedict! Benedict!", papa a adaugat: "Au fost zile intense, pretutindeni am avut o primire plina de grija si atentie, care m-au impresionat launtric". Salutat de presedintele Bavariei Edmund Stoiber cu un "La revedere!", Benedict al XVI-lea a lasat tara sa pe cuvintele imnului bavarez: "Dumnezeu sa fie cu tine, tara a bavarezilor, pamânt german, patrie! Peste întinsul pamânturilor tale sa se odihneasca mâna sa binecuvântata! El sa ocroteasca pamântul si locuintele oraselor tale / El sa-ti pastreze neatinse culorile alb-albastru ale cerului tau!".
În cursul diminetii, papa întâlnise preotii si diaconii în domul din Freissing. Aici el însusi a fost hirotonit preot pe 29 iunie 1951 si o parte din confratii care au spus "da" lui Dumnezeu în acea zi au tinut sa fie prezenti. Papa a surprins pe toti vorbind spontan: "Am adus un text lung – a afirmat – dar nu-l voi citi, îl aveti deja tiparit si îl puteti citi când voi fi plecat". Apoi a atins tema vocatiilor pornind de la lipsa de preoti în Biserica: "secerisul este mult, dar lucratorii sunt putini". Papa a indicat importanta rugaciunii catre stapânul secerisului, Dumnezeu. Invitatia lui Isus este clara: el nu nu a încredintat îndatorirea de a merge si a chema voluntari sau de a organiza campanii de management pentru a strânge noi recruti. Cristos ne-a cerut sa ne rugam. "Trebuie sa-l rugam pe Dumnezeu si sa cerem: trezeste inima oamenilor. Trebuie sa-l rugam pe stapânul secerisului ca el sa suscite un "da" sincer în inima oamenilor". Si eficacitatea activitatii pastorale depinde de rugaciune – a subliniat pontiful – pentru ca altfel slujirea devine un activism steril. Benedict al XVI-lea a ilustrat doua virtuti fundamentale pentru un preot, în echilibru între ele: zelul si umilinta. Zelul împinge sa mergi spre fratii în necesitati, sa fii apostol al lui Isus Cristos; umilinta induce la recunoasterea propriilor limite, pentru ca zelul sa nu ne distruga". E adevarat – a admis papa – sunt atâtea lucruri care ar trebui facute: acest lucru este valabil pentru preoti dar si pentru papa. Si eu – a subliniat Benedict al XVI-lea ar trebui sa fac atâtea lucruri, dar am putine forte. Toate celelalte trebuie sa le las lui Dumnezeu". Apoi Sf. Parinte a trecut de la vorbirea directa la rugaciune: "Tu stii, Doamne, Biserica este a ta. Tu esti cel care ne vei darui colaboratori la lucrarea ta. Acolo unde nu ajungem noi, esti tu". Si a adaugat: "Numai daca suntem mai întâi întariti, daca primim mai întâi de la Dumnezeu, atunci îi putem sluji cu adevarat pe ceilalti. Numai în acest fel întelegem ca a celebra Sf. Liturghie nu este o meserie caci recere o intima participare interioara. Numai în acest fel întelegem ca Euharistia nu este o obligatie: e un aliment spiritual". În fine, a reluat: "Cine crede nu este niciodata singur: nu suntem singuri, suntem prietenii lui Cristos. Preotul nu este singur, face parte din prezbiteriu, unit episcopului si celorlalti prezbiteri. Trebuie sa traim cu adevarat acest mod de a fi împreuna si sa-l daruim celor singuri, celor încercati de îndoieli. Acest mod de a fi împreuna se va transmite altora ca legatura cu Isus Cristos".
Zilele petrecute de Benedict al XVI-lea au fost marcate de o intensta activitate pastorala, dar si de revenire la origini, de amintiri si emotii. Miercuri, papa a vizitat cimitirul din Ziegetsdorf, la Regensburg, apoi s-a retras la casa sa de la Pentling. Seara, luîndu-si ramas bun de la locuinta în care a trait în anii de învatamânt universitar, s-a adresat concetatenilor sai spunând:
Ins 3 Papa – "Dumnezeu sa va rasplateasca pentru vecinatatea pe care am primit-o aici, pentru cordialitatea salutului pe care-l puteam percepe efectiv cu inima, cu ochii si cu toata fiinta: aici sunt acasa. Aici ramân înradacinat. Cu spiritul, suntem întotdeauna împreuna. Îi multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta zi binecuvântata, va multumesc voua pentru buna vecinatate si va doresc un timp binecuvântat!"
Papa a plecat, asadar, din nou la Roma. Bavaria l-a însotit timp de sase zile cu un soare stralucitor. Dupa decolarea avionului, la Munchen, cerul albastru s-a învesmântat cu nori albi, dar n-a acoperit soarele. Un semn al nostalgiei din rândurile bavarezilor nutrita de o speranta exprimata de pontif în salutul final:
Ins 4 – "Tuturor, un cordial La revedere!"
Aici, serviciul audio cu vocea Sf. Părinte: