Chipul lui Cristos, îl găseşte cel care are inima curată şi mâinile nepătate: Benedict al XVI-lea a mers în pelerinaj vineri la sanctuarul Sfintei Feţe din Manoppello (Italia)

RV 1 sep 2006. "Chipul lui Cristos se lasă găsit de cel care are inima curată şi mâinile nepătate" – a afirmat Benedict al XVI-lea care a mers vineri în pelerinaj la sanctuarul Sfintei Feţe de la Manoppello, în regiunea italiană Abruzzo; străjuit de coroana munţilor Maiella, sanctuarul a fost şi locul din care papa a reînnoit apelul său la salvgardarea creaţiei. Serviciul trimisului special, Alessandro Gisotti:
Pelerin între pelerini, Benedict al XVI-lea a fost primit la Manoppello de afecţiunea credincioşilor, care încă de la primele ore ale dimineţii s-au adunat cu miile în piaţa din faţa sanctuarului, amplasat pe o colină scufundată în verdele montan. În jurul orei 10, coruri sărbătoreşti şi fluturarea baloanelor şi eşarfelor alb-galbene (culorile steagului vatican) au salutat sosirea papei, aterizat cu elicopterul la câţiva paşi de sanctuar. Primit de autorităţile politice, de arhiepiscopul de Chieti-Vasto, mons. Bruno Forte şi de rectorul sanctuarului, papa a parcurs pe jos drumul până la lăcaşul de cult, strângând mâinile pelerinilor care intonau mesaje de bunvenit. Ajuns pe explanadă, Sf. Părinte a răspuns la salutul credincioşilor subliniind că Biserica este într-adevăr o mare familie, după cum dovedeşte căldura şi entuziasmul cu care a fost primit. Apoi, a păşit pragul sanctuarului.
După adoraţia Preasfântului Sacrament, au urmat clipele îndelung aşteptate de comunitatea diecezană şi de călugării capucini. Papa s-a recules în rugăciune pentru câteva minute în faţa Sfintei Feţe. Un moment de mare şi profundă intensitate spirituală. (...). Un eveniment care pe bună dreptate poate fi considerat istoric: pentru prima dată un pontif a venit în pelerinaj la acest sanctuar. Şi aceasta dobândeşte o îndoită valoare prin aniversarea a 500 de ani de la sosirea relicvei la Manoppello.
A urmat apoi discursul papei către clerul local, când papa a mulţumit arhiepiscopului Forte, definit "prieten de atâţia ani" şi distins teolog. În cuvintele pontifului preoţii şi persoanele consacrate sunt persoane "îndrăgostite de Cristos, atrase de el şi angajate să facă din propria existenţă o continuă căutare a Sfintei sale Feţe". Ropot de aplauze, când papa a salutat seminariştii, definiţi "viitorul Bisericii aici între noi". Apoi a întărit că la inima creştinismului este întâlnirea cu Cristos, cu iubirea sa:
Ins – "Cine-l întâlneşte pe Cristos, cine se lasă atras de El şi e dispus să-l urmeze pînă la sacrificiul vieţii, experimentează personale, după cum El a făcut-o pe cruce, că numai 'bobul de grâu' care cade în pământ şi moare aduce 'roade multe'.
Calea lui Cristos – a fost evidenţierea sa – este "calea iubirii desăvârşite care învinge moartea". O experienţă extraordinară, trăită de primii doi discipoli care l-au urmat pe Isus la râul Iordan. "Cine trăieşte în Dumnezeu încă de pe acest pământ – a subliniat – este atras şi transformat de splendoarea chipului său". Sfinţii sunt în acest sens exemple luminoase de urmat:
Ins – "Aceasta este experienţa adevăraţilor prieteni ai lui Dumnezeu, care au recunoscut şi iubit în fraţi, mai ales în cei săraci şi nevoiaşi, chipul acelui Dumnezeu contemplat îndelung cu iubire în rugăciune. Ei sunt pentru noi exemple încurajatoare de imitat; ne asigură că dacă străbatem cu fidelitate această cale, calea iubirii, şi noi – după cum cântă psalmistul – ne vom sătura cu prezenţa lui Dumnezeu".
Pentru a intra în comuniune cu Cristos şi a-i contempla chipul său, pentru a-i recunoaşte chipul în chipul fraţilor şi în evenimentele de fiecare zi, sunt necesare "mâini nepătate şi inimi curate":
Ins – "Mâini nepătate, adică existenţe iluminate de adevărul iubirii care învinge indiferenţa, îndoiala, minciuna şi egoismul; în plus, sunt necesare inimi curate, inimi răpite de frumuseţea divină – cum spune mica Tereză de Lisieux în rugăciunea ei către Sfânta Faţă, inimi care poartă întipărit chipul lui Cristos".
Adresându-se în mod special seminariştilor papa i-a îndemnat: "nu vă lăsaţi atraţi de nimic altceva decât de Isus şi de dorinţa de a sluji Biserica sa", după exemplul sfinţilor acestui pământ italian, amintindu-i aici pe sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate şi pe sfântul Camil de Lellis. În fine, a invocat mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, atât de venerată în nenumăratele sanctuare răspândite în văile montane din Abruzzo, cu un gând special pentru salvgardarea creaţiei:
Ins – "Să ne ajute Maica Creatorului să respectăm şi natura, mare dar al lui Dumnezeu pe care aici îl putem admira privind munţii minunaţi care ne înconjoară. Acest dar, însă, este tot mai mult expus riscurilor serioase de degradare a mediului şi trebuie apărat şi tutelat".
În cuvântul său de salut, arh. Bruno Forte a amintit apelurile papei la pace şi a evidenţiat semnificaţia darurilor pe care comunitatea diecezană le-a oferit Sfântului Părinte: o icoană a Sfintei Feţe pictată de o călugăriţă care trăieşte într-o sihăstrie la Manoppello, o reproducere a relicvei venerată în acest sanctuar şi o contribuţie pentru caritatea papei însoţită de daruri tipice acestei regiuni.
Înainte de a pleca din Manoppello, papa a făcut o vizită privată la conventul Fraţilor Capucini, după care, din faţa sanctuarului a voit să încurajeze încă o dată tinerii să caute întotdeauna Chipul lui Cristos. În jurul orei 13, Benedict al XVI-lea era din nou la Castel Gandolfo.
Aici, serviciul audio cu vocea papei: