Evoluţie şi creaţie - scara lui Darwin şi scara lui Iacob nu se exclud: arată cardinalul arhiepiscop de Viena prezent la mitingul de la Rimini

(RV - 24 august 2006) Raportul dintre credinţă, raţiunea umană şi ştiinţă s-a aflat în centrul conferinţei cardinalului Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena la mitingul de la Rimini promovat de mişcarea „Comuniune şi Eliberare”. Timp de secole, a subliniat cardinalul Schönborn, „creaţia a fost povestită ca geneză, ca istorie biblică”. Apoi, odată cu formularea tezei ştiinţifice asupra evoluţiei biologice s-a afirmat tot mai mult o netă „situaţie de concurenţă”: evoluţionismul lui Darwin devenind o alternativă pentru creaţie. Dar pentru arhiepiscopul de Viena „scara lui Darwin şi scara lui Iacob nu se exclud”, „din contra, Învierea este punctul de sosire al evoluţiei”. Dar pentru ce societatea modernă se simte captivată de nu uşoara dezbatere ştiinţifică şi culturală care îşi are suţinători între evoluţionişti şi creaţionişti? Luca Collodi, trimisul nostru la Rimini, l-a întervievat pe cardinalul Schönborn:
INS - Prima raţiune priveşte cea mai fundamentală chestiune a vieţii umane. De unde venim? Viaţa noastră are sau nu, un sens, o finalitate, o raţiune? Dacă totul este întâmplător atunci viaţa nu are sens. Este o chestiune, deci, foarte vitală. În al doilea rând, e provocarea lansată ştiinţelor naturale, care de două trei secole se găsesc pe o stradă învingătoare. Mulţi astăzi îşi dau seama că o ştiinţă fără reflecţie, fără metafizică, fără rădăcini profunde, fără o chestiune etică, devine periculoasă. După secolul XX, chestiunea bombei atomice, bioeticii...toate aceste interogative nu pot fi rezolvate doar de ştiinţă, ci de o privire complementară care să indice şi limitele şi obligaţiile ştinţei sau, mai degrabă, oamenilor de ştiinţă”.
Cardinal Schönborn, de ce lumea ştiinţifică pare să privilegieze în schimb elementul evoluţiei biologice pentru a explica începutul vieţii pe pământ?
INS -„Consider că e normal ca ştiinţele naturale să caute raţiunile mecanice, materiale, lanţul cauzelor naturale, pentru a explica fenomenele dezvoltării vieţii şi originii universului. Aceasta este tocmai metoda ştiinţei, aceea de a admite doar criterii de cantitate, criterii de măsură, de cifre. Însă pericolul stă în a gândi că aceasta este totul. Aceasta e doar o parte a realităţii, şi nu toată realitatea”.
Pentru Biserică, creaţie şi evoluţie, pot coexista?
INS - „Eu aş spune, la modul mai general, că orice adevăr este acasă în Biserică, în credinţă, deoarece credinţa şi adevărul, realitatea, nu pot fi opuse. În schimb, nu toate explicaţiile evoluţiei, ale devenirii lumii, vieţii, omului sunt compatibile cu credinţa. Explicaţia pur materialistă nu e compatibilă cu credinţa, dar se poate pune întrebarea şi dacă e compatibilă cu ştiinţa, întrucât din punctul de vedere al ştiinţei înseşi se rămâne mereu la nivelul cauzelor materiale. Dacă un om de ştiinţă susţine că aceasta este toată realitatea, trebuie să spunem că nu e adevărat, pentru că realitatea este mai amplă decât cauzele materiale şi dacă unul spune: cauzele materiale sunt totul, atunci el nu practică o ştiinţă exactă, ci face filozofie, religie sau negarea religiei. Trebuie să facem distincţie, deci, între teoria ştiinţifică a evoluţiei şi ideologia evoluţionismului, care vrea să explice totul doar prin cauzele materiale”.
În primele zile ale lunii septembrie, în formă privată, îl veţi întâlni pe papa, împreună cu alţi foşti studenţi ai săi de teologie la Castelgandolfo tocmai pe aceste teme? Trebuie să ne aşteptăm la o reflecţie scrisă, în viitor, a lui Benedict al XVI-lea pe această temă?
INS - „Acest lucru nu-l pot spune, deoarece e responsabilitatea sa, dar cert este că invitându-ne să reflectăm asupra acestei tematici a ştiut şi a şi voit ca aceasta să nu fie un secret. Este important să se ştie că Sfântul Părinte reflectă asupra acestei chestiuni atât de importante. Problema publicării relatărilor, a conferinţelor care se vor ţine cu această ocazie, o va decide Sfântul Părinte.
La Mitingul de la Rimini, s-a vorbit, între altele, despre „laicitate şi laicism”. Pentru episcopul de San Marino, mons. Luigi Negri, viitorul politicii trebuie pornească din nou de la o puternică identitate culturală. Creştinii au sarcina de a contribui la o nouă figură de laic.