Textul alocuţiunii papei înainte de rugăciunea "Angelus" în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

(RV - 15 august 2006) Dragi fraţi şi surori, tradiţia creştină a stabilit în inima verii una dintre sărăbătorile mariane cele mai vechi şi sugestive, solemnitatea Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria. Aşa cum Isus a înviat din morţi şi s-a înlălţat la dreapta Tatălui, la fel Maria, după ce a terminat cursul existenţei sale pământeşti, a fost înălţată la cer. Liturgia ne aminteşte astăzi acest mângâietor adevăr de credinţă, în timp ce cântă laudele Aceleia care a fost încununată de slavă fără asemănare. „Un semn mare s-a arătat în cer - citim în fragmentul din cartea Apocalipsului propus azi spre meditaţie: o femeie înveşmântată cu soarele, având luna sub picioarele ei iar pe cap purtând o coroană de douăsprezece stele” (12,1). În această femeie strălucitoare de lumină Părinţii Bisericii au recunoscut-o pe Maria. În triumful ei, poporul creştin peregrin în istorie întrevede împlinirea aşteptărilor sale şi semnul sigur al speranţei sale.
Maria este exemplu şi sprijin pentru toţi credincioşii: ne încurajează să nu ne slăbească încrederea în faţa dificultăţilor şi a problemelor inevitabile de toate zilele. Ne aisgură ajutorul său şi ne aminteşte că esenţialul este a căuta şi a ne gândi „la cele de sus, şi nu la cele de pe pămâmt” (Col 3,2). Prinşi de ocupaţiile zilnice riscăm de fapt să reţinem că este aici, în această lume în care sunetm doar în trecere, scopul ultim al existenţei umane. În schimb, Paradisul este adevărata ţintă a pelerinajului nostru pământesc. Cât de diferite ar fi zilele noastre dacă ar fi animate de această perspectivă! Aşa a fost şi pentru sfinţi. Existenţa lor mărturiseşte că atunci când se trăieşte cu inima îndreptată constant spre cer, realităţile pământeşte sunt trăite în justa lor valoare doarece le luminează adevărul veşnic al iubirii divine.
Reginei păcii, pe care o contemplăm în slava cerească, aş vrea să-i încredinţez încă o dată neliniştile umanităţii din orice loc al lumii zdruncinat de violenţă. Ne unim cu fraţii şi surorile noastre care chiar în aceste ore sunt adunaţi în sanctuarul Doamnei Noastre a Libanului la Harissa pentru o concelebrare euharistică prezidată de cardinalul Roger Etchegaray, care s-a dus în Liban ca trimis al meu special, pentru a purta încurajare şi solidaritate concretă tuturor victimelor conflictului şi a se ruga pentru marea intenţie a păcii. Suntem în comuniune şi cu păstorii şi credincioşii Bisericii din Ţara Sfântă, care s-au reunit în bazilica Buneivestiri la Nazaret în jurul reprezentantului pontifical în Israel şi Palestina, arhiepiscopul Antonio Franco, ca să se roage pentru aceleaşi intenţii. Gândul meu se îndreaptă şi spre iubita naţiune din Sri Lanka, ameninţată de agravarea conflictului etnic; spre Irak, unde înspăimântătorul şi zilnicul şiroi de sânge îndepărtează perspectiva reconcilierii şi a reconstrucţiei. Fie ca Maria să dobândească pentru toţi sentimente de îngăduinţă, voinţă de înţelegere şi dorinţă de concordie!”