"Biserica iubirii este şi Biserica adevărului": centralitatea iubirii lui Dumnezeu în viaţa creştinului, subliniată de Benedict al XVI-lea în intervenţiile sale

RV - 8 aug 2006. "Un stălucit predicator" al adevărului lui Dumnezeu, revelat de Isus Cristos – în aceşti termeni liturgia creştină îl descrie pe Sf. Dominic Guzman. Comemorarea lui, marţi 8 august în calendarul roman sau latin, aduce în prim plan predicarea adevărului lui Dumnezeu, subliniată adesea de Benedict al XVI-lea în intervenţiile sale.
Acum 29 de ani nu-şi putea imagina că motto-ul ales pentru slujirea episcopală avea să devină într-o zi busola propriului magisteriu pontifical. În martie 1977, noul arhiepiscop de Munchen-Freissing, Joseph Ratzinger, lua drept cuvânt cheie al slujirii sale celebra exhortaţie a evanghelistului Ioan, aceea de a fi "cooperatores veritatis". Păstorul de suflete şi strălucitul teolog care convieţuiesc paşnic şi salutar în el, se modelează în decursul anilor în jurul acestei exigenţe de nerenunţat de a aduce propria mărturie pentru adevărul lui Dumnezeu descoperit oamenilor de Isus Cristos.
Chemat la scaunul lui Petru, aceeaşi exigenţă se învigorează şi capătă pentru întreaga Biserică o valoare universală. Benedict al XVI-lea este convins că chiar figura episcopului, depozitar al adevărului Evangheliei, trebuie să fie redescoperită de mulţi creştini din secolul XXI. Audienţa generală de miercuri devine locul şi spaţiul privilegiat pentru a catehiza din nou credincioşii despre legătura care uneşte Biserica de apostoli şi de episcopi, care sunt continuarea celor Doisprezece. Pe 5 aprilie, a.c., papa afirma: "Biserica iubirii este şi Biserica adevărului, înţeleasă mai ales ca fidelitate faţă de Evanghelie, încredinţată de Domnul Isus alor săi. Dar familia fiilor lui Dumnezeu, pentru a trăi în unitate şi pace are nevoie să fie păstrată în adevăr şi să fie condusă cu discernământ înţelept şi cu autoritate. Este ceea ce face ministerul apostolilor":
Ins – "Îndatorirea episcopilor, a succesorilor apostolilor, este în acest sens, mai presus de toate o slujire de iubire. Si caritatea pe care ei sunt chemati sa o traiasca si sa o promoveze este, cum s-a spus, inseparabila de adevarul pe care îl pazesc (...). Si toate acestea pe care le observam în Biserica de la început, ne face sa ne rugam pentru succesorii apostolilor, pentru toti episcopii si pentru succesorii lui Petru, ca sa fie real împreuna, custozi ai adevarului si ai caritatii, sa fie în acest sens cu adevarat apostoli ai lui Cristos, pentru ca lumina sa sa nu se stinga niciodata în Biserica si în lume".
"Biserica iubirii este si Biserica adevărului" este o afirmaţie care scoate la iveală un alt aspect-cheie din magisteriul lui Benedict al XVI-lea: centralitatea iubirii lui Dumnezeu în viaţa de credinţă. Nu întâmplător prima sa enciclică, 'Deus caritas est', e dedicată acestei teme. Dar în ce fel caritatea reintră în vestirea adevărului? Papa dă o explicaţie pe 26 mai, la Cestochowa, când întâlneşte călugării, seminariştii şi reprezentanţii mişcărilor ecleziale. "Înţelepciunea evanghelică (...) trebuie dusă cu maturitate, nu infantil şi nici agresiv, în lumea culturii şi a muncii, în lumea mass-mediei şi a politicii, în lumea vieţii de familie şi a societăţii".
De altfel, spunea puţin înainte, la Sf. Liturghie de la Varşovia, nu numai episcopii şi preoţii, dar şi "tot creştinul este dator să confrunte continuu propriile convingeri cu cerinţele Evangheliei şi ale Tradiţiei Bisericii în străduinţa de a rămâne fidel faţă de cuvântul lui Cristos, chiar şi atunci când acesta este exigent şi, omeneşte, greu de înţeles. Nu trebuie să cădem în tentaţia relativismului sau a interpretării subiective sau selective a Sfintei Scripturi. Numai adevărul întreg ne poate deschide spre adeziunea faţă de Cristos, cel mort şi înviat pentru mântuirea noastră".
Iar la Adunarea diecezei de Roma, despre "Bucuria credinţei", acum două luni, Benedict al XVI-lea invită deschis toate vocaţiile din Biserică la o "pastoraţie a inteligenţei", pentru a vesti în mod pătrunzător şi fascinant, mai ales tinerilor, adevărul creştin:
Ins – "În educarea noilor generaţii nu trebuie să avem aşadar nici un fel de teamă de a pune adevărul credinţei faţă în faţă cu autenticile cuceriri ale cunoaşterii umane. Progresele ştiinţei sunt astăzi foarte rapide şi nu rareori sunt prezentat ca opuse faţă de afirmaţiile credinţei, provocând confuzie şi făcând mai anevoioasă primirea adevărului creştin".
Un adevăr vestit în acest fel, încheia, atinge atât inima cât şi raţiunea şi face să se perceapă frumuseţea creştinismului:
Ins – "Dialogul dintre credinţă şi raţiune, dacă este purtat cu sinceritate şi rigoare, oferă posibilitatea de a percepe, în mod eficace şi convingător, raţionalitatea credinţei în Dumnezeu – nu într-un Dumnezeu oarecare ci în acel Dumnezeu care s-a revelat în Isus Cristos – şi de a arăta în acelaşi timp că în acelaşi Isus Cristos se găseşte împlinirea oricărei aspiraţii umane autentice".