Sărbătoarea iertării de la Porţiuncula din Assisi

(RV - 1 august 2006) Cu o Liturghie oficiată în bazilica patriarhală Sfânta Maria a Îngerilor de la Porţiuncula, Ministrul general al Fraţilor Minori, părintele José Rodrìguez Carballo a deschis celebrările solemnităţii Iertării de la Assisi care vor culmina miercuri, 2 august cu Liturghia euharistică prezidată de Legatul pontifical, cardinalul Attilio Nicora. Începând de la ora 12, marţi 1 august până la ora 24 de miercuri 2 august, se poate dobândi indulgenţa plenară pentru sine şi pentru răposaţi în condiţiile stabilite de Biserică. În legătură cu originea Sărbătorii Iertării din Assisi, cunoscută cu numele de Porţiuncula, propunem un interviu cu părintele Massimo Reschiglian, ministru provincial al ordinului Fraţilor Minori din regiunea Umbria.
INS - „Iertarea de la Assisi face referinţă la un fapt istoric petrecut în anul 1216. Francisc are o vedenie în mica bisericuţă de la Porţiuncula; în această vedenie primeşte ca dar de la Domnul Isus Cristos indulgenţa, care trebuia răspândită pretutindeni cu condiţia ca ea să fie cerută de la papa Onoriu al III-lea care în acea perioadă se afla în oraşul Perugia. Francisc se duce la Perugia şi obţine de la papa Onoriu al III-lea, în mod, am putea spune, suprinzător această indulgenţă. Din acest moment se răspândeşte acest dar, numit şi Iertarea din Assisi”, pe care noi o celebrăm anul acesta nu numai în bisericuţa Porţiunculei dar şi în toate bisericile parohiale din lume şi în toate bisericile franciscane”.
Cum se dobândeşte indulgenţa?
INS - „Indulgenţa priveşte acele păcate care au fost deja iertate în cee ce priveşte vina, dar au nevoie de o ispăşire deplină, de aşa-numita „pedeapsă vremelnică”. Se cere ca penitenţii care se duc la Porţiuncula să fi făcut mărturisirea sacramentală, să primească Sfânta Împărtăşanie şi apoi recitarea Crezului, a rugăciunii Tatăl nostru, o rugăciune după intenţia Sfântului Părinte, tocmai pentru ca această indulgenţă, această iertare, să fie trăită în comuniune cu toată Biserica”.
În aceste zile ne gândim la diferitele conflicte, în special în Ţara Sfântă: cred că este important a vorbi în atari circumstanţe despre iertare...
INS - „Iertarea este milostivire, cum ne aminteşte şi Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea enciclică „Dives in misericordia”, definită cel mai minunat atribut al Creatorului şi al Răscumpărătorului. Însă, mai cu seamă în acest scenariu cultural pe care-l trăim, de mare conflctualitate, este nevoie în mod deosebit de iertare şi reconciliere. Dar nu este posibilă o împăcare între oameni dacă înainte omul nu s-a împăcat cu Dumnezeu şi cu propria fiinţă. Iertarea de la Assisi, ca orice indulgenţă, vrea să fie tocmai această vindecare radicală a fiinţei umane, care se scufundă în milostivirea lui Dumnezeu, aflând reînnoirea propriei vieţi şi a propriei relaţii cu Dumnezeu, şi doar apoi, poate deveni un artizan de pace. Francisc este acela care cel dintâi este iertat şi apoi ştim ce operă de reconciliere a realizat prin faptele sale în Italia şi în Europa”.