Domnul a învins violenţa pe cruce printr-o iubire fără margini: a spus Benedict al XVI-lea duminică în pelerinajul la bisericuţa valdostană din Rhemes Saint-Georges

(RV - 24 iulie 2006) Violenţa omului are o limită: iubirea lui Cristos. Este mesajul pe care Benedict al XVI-lea l-a lansat cu puterea credinţei duminica trecută, în Ziua de rugăciune şi pocăinţă pentru pace în Orientul Mijlociu. Iniţiativa, voită mult de Sfântul Părinte, a unit într-o mare comuniune credincioşii din toată lumea cu popoarele care suferă din cauza războiului. După recitarea rugăciunii „Angelus” în localitatea valdostană Les Combes, papa s-a dus în cursul după-amiezii în pelerinaj la biserica parohială din Rhemes Saint-Georges, unde s-a rugat împreună cu credincioşii.
„Cristos este pacea noastră”, deoarece murind pe Cruce „a învins duşmănia” şi „ne-a unit pe toţi în pacea sa”. Papa a repetat cu putere aceasta într-un moment de dură încercare pentru popoare nevinovate, târâte de un nou şi înverşunat conflict inuman. Pontiful a comentat un fragment din Scrisoarea sfântului Paul către Efeseni, propus la liturghia duminicală: „El, Cristos, care este pacea noastră, din cele două lumi, Israel şi păgânii, a făcut un singur popor; prin moartea pe cruce, el a făcut să cadă ceea ce îi despărţea, adică zidul urii...El a voit astfel să-i adune laolaltă şi pe unii şi pe alţii, făcând pace...să-i împace cu Dumnezeu prin cruce; în persoana lui, el a ucis ura” (cf Ef 2, 13-18).
Benedict al XVI-lea s-a făcut interpret al descurajării ce se poate simţi în faţa violenţei oamenilor împotriva fraţilor lor, aşa cum se întâmplă în aceste zile în Orientul Mijlociu.
INS - „Există încă război între creştini, mulsulmani şi evrei; şi sunt unii care aţâţă şi întreţin războiul şi totul este încăî plin de vrăjmăşie, de violenţă. Unde a rămas rezultatul sacrificiului tău? Unde este în istorie această pace despre care ne vorbeşte apostolul tău?”
Dar tocmai reconcilierea Domnului este răspunsul, „sacrificiul său nu a rămas fără rezultat”. ŞI aici papa a subliniat „marea realitate a comuniunii Bisericii universale”. A vorbit despre „insule de pace în trupul lui Cristos”. Pontiful a citat sfinţii carităţii „care au creat oaze ale păcii lui Dumnezeu în lume”. Şi apoi martirii, care au dat „această mărturie a păcii, a iubirii care pune o limită violenţei”. Această iubire nemărginită este noul mod de a învinge al Domnului:
INS - „Domnul a învins pe cruce. Nu a învins cu un nou imperiu, cu o nouă forţă mai mare pentru a-i distruge pe alţii; a învins nu în mod omenesc, cum noi ne închipuim, printr-un imperiu mai puternic decât altul. A învins cu o iubire ce merge până la moarte. Aceasta este noua formă de a învinge a lui Dumnezeu: violenţei nu i-a opus o violenţă mai crâncenă. Violenţei îi opune tocmai contrarul: iubirea până la sfârşit, crucea sa”.
Trebuie să ne încredinţăm acestei iubiri divine, a fost îndemnul papei; trebuie să participăm la această „muncă de pacificare” şi să fim făuritori de pace. Mai mult, a adăugat, trebuie să purtăm iubirea noastră tuturor celor suferinzi ştiind că judecătorul judecăţii din urmă se identifică cu cei suferinzi. Apoi, pontiful a pus accentul pe importanţa inimii mesajului creştin, a lui Dumnezeu care este iubire. Un adevăr care nu trebuie diluat şi umbrit ci valorizat în dialogul cu celelate religii:
INS - „Astăzi într-o lume multiculturală şi multireligioasă, mulţi sunt tentaţi să spună: ‚E mai bine pentru pacea în lume între religii, culturi, a nu vorbi prea mult despre caracterul specific al creştinismului, adică despre Isus, despre Biserică, despre Sacramente. Să lăsăm lucrurile care pot fi mai mult sau mai puţin comune’...Dar nu e adevărat. Tocmai în acest moment avem nevoie de chipul lui Cristos pentru a cunoaşte adevăratul chip al lui Dumneze şi pentru a purta astfel reconciliere şi lumină acestei lumi”.
„Odată cu iubirea, cu mesajul iubirii, cu tot ceea ce putem face pentru cei care suferă în această lume - a spus în încheiere Benedict al XVI-lea - trebuie să fie prezentă şi mărturia pentru Dumnezeu, pentru biruinţa lui Dumnezeu tocmai în non-violenţa crucii sale”.
Momentul de rugăciune cu papa Benedict a fost trăit cu deosebită emoţie de către credincioşii din Rhemes Saint-Georges. Iată, mărturia parohului din Introd, al văilor Rhemes şi Savarenche, părintele Paolo Curtaz, contactat telefonic în Valle d’Aosta de Fabio Colagrande:
INS - „Înainte de toate a fost o surpriză şi pentru noi. Cu o zi înainte, secretarul, părintele Georg a făcut un tur prin diferitele văi adiecente localităţi Les Combes şi a văzut că acea bisericuţă putea fi potrivită pentru acest moment de rugăciune pe care papa însuşi l-a cerut întregii Biserici. Pentru noi a fost, deci, o surpriză, ceva improvizat, în sensul că sâmbătă seară mons. Georg m-a chemat şi mi-a spus: ‚Mâine ne vom duce să ne rugăm la voi’ şi aşa a fost. Sfântul Părinte a sosit în jurul orei 17.15 şi a prezidat acest moment de rugăciune care a dura circa 20 de minute, foarte simplu, biblic, împreună cu enoriaşii din Rhemes Saint-Georges şi câţiva prieteni turişti”.
Care a fosr reacţia parohienilor care au putut să se roage cu papa?
INS - „Foarte frumoasă, în sensul că Rhemes Saint-Georges, în special, e o parohie foarte mică, nu ajunge la 200 de persoane, prin urmare o parohie care niciodată nu s-ar fi gândit să aibă bucuria de a-l primi pe Petru zilelor noastre între zidurile sale. Era o frumoasă euforie, însă specific valdostană, care nu e niciodată prea manifestată...Era o emoţie intensă dar reţinută".
Papa a ales comunitatea Rhemes Saint-Georges pentru a rosti cuvinte foarte importante. „Există tentaţia - a spus - de a susţine că e mai bine să nu se vorbească despre specificitatea creştinismului”...
INS - „Cred că a fost extrem de interesant pentru două raţiuni. Prima e că vorbeşte spontan, cum ne-a obişnuit deja anul trecut, tot în una din bisericile la care slujesc eu, la întâlnirea cu clerul valdostan; îi uimeşte puţin pe toţi dar e foarte frumos faptul că Sfântul Părinte vorbeşte liber, spontan. Într-o situaţie atât de importantă el, dovedind, evident, că este şi un mare teolog, a vorbit liber şi a făcut o intervenţie „pe măsura parohiei”. Şi aici, din nou, a pus în discuţie multe teme care desigur fac parte din această forţă, cred, pe care în acest moment papa Benedict o pune în pontififcatul său: identitatea creştină. Într-o lume în care multiculturalitatea riscă să pună totul şi toate pe acelaşi plan...în realitate religiile, care în acest moment sunt puţin acuzate, cum a spus papa duminică, că sunt factori de violenţă, în realitate, mai ales creştinismul, şi celelalte religii, iată, sunt aici să se roage pentru pace”.
Aici, serviciul în format audio: