Prima zi din perioada de odihnă şi studiu a papei Benedict al XVI-lea în Valle d'Aosta
(RV - 12 iulie 2006) După primirea călduroasă de marţi din partea
populaţiei di Les Combes, papa Benedict al XVI-lea a petrecut miercuri prima zi a
perioadei de odihnă în Val d’Aosta care de va prelungi până vineri 28 iulie. Episcopul
Giuseppe Anfossi al diecezei de Aosta a subliniat că toată comunitatea va fi fericită
să-şi poată manifesta bucuria de a-l avea pe Pontif în teritoriul său, de exemplu,
duminică la recitarea rugăciunii „Angelus” dar că, oricum, îi va respecta cu discreţie
timpul estival. Şi preşedintele Consiliului regional, Egon Perron, a ţinut să precizeze
că aceeaşi „comunitate valdostană va şti să demonstreze o mare afecţiune cu delicateţe
şi cuvenită discreţie manifestate deja în trecut, încât să poată petrece vacanţa în
absolută pace şi rugăciune, însoţit doar de tăcerea nauturii care-l înconjoară”. Toţi
ştim că este vorba de ‚o perioadă de odihnă şi de studiu’, o expresie ce ne poate
părea ciudată întrucât, trăind în ritmuri frenetice, există tentaţia de a înţelege
concediu ca un timp în care nu se face nimic, în alte cuvinte opusul studiului. Dar
în realitate, având în vedere ocupaţiile zilnice din timpul anului, perioada de odihnă
riscă să fie singura posibilă pentru studiu în sensul de reflecţie. În aceată privinţă,
redacţia noastră centrală a stat de vorbă cu preotul Ordesio Bellini, paroh şi profesor
de Istorie a Bisericii la seminarul interdiecezan din oraşul Lucca: INS -
„În cultura noastră actuală, care cultură nu este, dar să o numim astfel, în comportamentele
şi în viziunile noastre ale vieţii, poate şi a nu face nimic - vorbim, fireşte, la
modul general - este tot sub semnul confuziei, aşa cum pentru mulţi sunt duminica
şi sâmbăta. Personal văd o mare asemănare între sfârşitul de săptămână şi concedii
sau vacanţe, adică sunt perioade - şi cu atât mai mult cea de vară - în care fiecare
ar trebui să se dedice deschiderii unor largi perspective, formării de mari planuri,
mari reflecţii, în schimb, din păcate, sunt folosite ca moment de dezorganizare, de
mişcare continuă, de confuzie. Totul e frumos şi interesant. Fiecare simte nevoie
de a elimina din senzaţiile toxice, negative acumulate îndelung; simte nevoia unei
destinderi, a unei ieşiri din ritmul cotidian. Dar tocmai perioada de odihnă este
timpul în care se poate revizui, restudia şi reiubi ceea ce trăim zilnic. Acest lucru
presupune reculegere, o reflecţie asupra vieţii cotidiene pentru a-i da un sens mai
profund. Concediul e perioada de proiectare a unei experienţe deja trăite”. Aici,
serviciul în format audio: