"Biserica suferă şi astăzi, lovită de vântul ideologiilor, dar Cristos este biruitor!" - Benedict al XVI-lea a celebrat Sf. Liturghie la altarul mărturisirii lui Petru, în bazilica vaticană, în solemnitatea sfinţilor apostoli Petru şi Paul. 27 de noi arhiepiscopi mitropoliţi au primit paliul sacru. A fost prezentă şi delegaţia Patriarhatului ecumenic de Constantinopol.

RV 29 iun 2006. "Biserica suferă şi în zilele noastre, lovită de vântul ideologiilor, dar chiar într-o Biserică suferindă, Cristos este învingător. În slujirea lui Petru se arată slăbiciunea omului, dar şi puterea lui Dumnezeu": s-a exprimat Benedict al XVI-lea, joi în bazilica vaticană, la omilia sfintei Liturghii în solemnitatea sfinţilor apostoli Petru şi Paul. În timpul ceremoniei sacre, papa a binecuvântat şi impus paliul sacru unui număr de 27 de arhiepiscopi mitropoliţi. Celebrarea euharistică a avut şi un caracter profund ecumenic prin prezenţa unei delegaţii a Patriarhatului de Constantinopol, care a fost primită apoi de Sf. Părinte. La rugăciunea Angelus, Benedict al XVI-lea, care pe 29 iunie a împlinit 55 de ani de preoţie, a subliniat că Petru şi succesorii săi slujesc unitatea poporului lui Dumnezeu. În această zi de sărbătoare pentru întreaga creştinătate şi pentru oraşul Roma în particular, Benedict al XVI-lea a lansat un apel presant pentru pace în Ţara Sfântă, afectată din nou de valurile violenţei.
"Să nu lase niciodată ca credinţă să devină mută, ci să o împrospăteze mereu, chiar şi în faţa crucii şi a tuturor contradicţiilor lumii": prin aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a trasat îndatorirea extraordinară a lui Petru şi a subliniat cu Domnul însuşi se roagă nu numai pentru credinţa personală a lui Petru, dar şi pentru credinţa lui ca slujire a celorlalţi. În ziua în care Biserica îl aminteşte pe "principele" apostolilor, reflecţia papei a evidenţiat trei situaţii diverse în care, potrivit evangheliei, Domnul îi transmite lui Petru îndatorirea care îi va fi proprie. Aminteşte astfel cu în evanghelia după sf. Matei, Petru îl mărturiseşte pe Isus recunoscându-l ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu. Momentul promisiunii marchează o cotitură decisivă în drumul lui Isus. Domnul se îndrepta spre Ierusalim, luase deja drumul Crucii. Şi Petru este martor al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al slavei care urmează să se arate. Iar papa a folosit aici cuvinte forte pentru a vorbi despre modul în care se prezintă barca lui Petru în zorii celui de-al treilea mileniu:
Ins – "Biserica, şi în ea Cristos, suferă şi astăzi. În ea, Cristos este din nou batjocorit şi lovit; încă o dată, se încearcă să-l împingă în afara lumii. Încă o dată bărcuţa Bisericii este zdruncinată de vântul ideologiilor, care cu apele lor pătrund în interior şi par să o condamne la scunfundare. Cu toate acestea, chiar în Biserica suferindă Cristos este biruitor. În pofida tuturor, credinţa în el îşi redobândeşte tăria mereu din nou".
Şi în zilele noastre, a continuat pontiful la omilie, Domnul rămâne în barca sa, în bărcuţa Bisericii. În acest fel, în ministerul lui Petru se arată, pe de o parte, slăbiciunea a ceea ce este omenesc, dar totodată şi puterea lui Dumnezeu. "Chiar în slăbiciunea oamenilor, Domnul îşi manifestă puterea sa, arată că el însuşi este cel care construieşte Biserica sa, prin intermediul unor oameni slabi".
În evanghelia după sfântul Luca, apoi, la ultima cină Isus îi încredinţează din nou lui Petru o îndatorire specială. Papa a subliniat cum înfiinţarea Euharistiei poate fi văzut "adevăratul act de fondare al Bisericii". Isus, imediat după înfiinţarea sacramentului, explică ce înseamnă să fii discipol: o angajare la slujire. Cristos se adresează lui Petru spunând că "Satana a cerut să cearnă pe discipoli precum grâul". O referinţă, aceasta, care face trimitere la cartea lui Iob în care diavolul îi cere lui Dumnezeu permisiunea de a-l lovi pe Iob pentru că vrea să demonstreze că în acel om nu există o adevărată religiozitate. Şi nouă – a continuat papa – ni se pare de atâtea ori că Dumnezeu acordă prea mare libertate Satanei, că îi dă facultatea de a ne scutura într-un mod prea apăsător şi că acest lucru depăşeşte puterile noastre, ne asupreşte prea mult. Dar, a adăugat, există o limită peste care răul nu poate trece:
Ins – "Rugăciunea lui Isus este o limită pusă puterii celui rău. Rugăciunea lui Isus este ocrotirea Bisericii. Ne putem refugia sub această ocrotire, să ne legăm de ea şi de ea să fim siguri. Dar, cum ne spune Evanghelia – Isus se roagă în mod particular pentru Petru "ca să nu piară credinţa lui". Această rugăciune a lui Isus este totodată promisiune şi împlinire".
Rugăciunea lui Isus este cea care tutelează credinţa – a subliniat Sf. Părinte. Şi aceasta chiar dacă Petru face experienţa căderii, şi împreună cu el, Biserica din toate timpurile. Petru învaţă astfel că "forţele proprii, singure, nu sunt suficiente pentru a edifica şi conduce Biserica Domnului. Nimeni nu reuşeşte numai de la sine. Oricât de capabil s-ar părea să fie Petru, chiar în primul moment de încercare, dă greş". Iată de ce trebuie să privim mereu la Cristos, a cărei privire devine mântuire pentru Petru:
Ins – "Vrem să implorăm mereu această privire salvatoare a lui Isus: pentru toţi cei care, în Biserică, poartă o răspundere; pentru toţi cei care suferă datorită confuziei din aceste timpuri; pentru cei mari şi pentru cei mici. Doamne, priveşte la noi încă o dată şi ridică-ne din toate căderile noastre şi ia-ne în mâinile tale bune!"
Îndatorirea lui Petru – a constatat pontiful – este ancorată în rugăciunea lui Isus; de aici, şi legătura cu Euharistia, comuniunea cu Trupul Domnului. Petru este chemat să prezideze această comuniune universală, să o păstreze prezentă în lume ca unitate, chiar şi la nivel vizibil.
Ultima referinţă la primatul lui Petru citată de Sf. Părinte este din evanghelia după sfântul Ioan, când Domnul înviat îi încredinţează lui Petru turma sa. Isus îi prezice lui Petru drumul pe care avea să-l parcurgă până la cruce şi chiar prin cruce vedem că Domnul învinge întotdeauna, dat fiind că puterea sa nu este o putere în înţelesul acestei lumi:
Ins – "Este puterea binelui, a adevărului şi a iubirii, care este mai tare decât moartea. Da, făgăduinţa sa este adevărată: puterile răului, porţile iadului nu vor birui asupra Bisericii pe care el a zidit-o pe Petru şi pe care el, chiar în acest fel, continuă să o construiască personal".
După omilie, 27 de noi arhiepiscopi mitropoliţi au primit de la Sfântul Părinte paliul sacru. Stolele, purtate de la altarul mărturisirii lui Petru, au fost binecuvântate de papa care a amintit că paliul este semnul autorităţii de care un mitropolit, în comuniune cu Biserica Romei, este investit în propria circumscripţie. Succesiv, mitropoliţii au mers unul câte unu la succesorul lui Petru, care a impus pe umerii lor paliumul sacru. Printre cei care au primit însemnul sacru se număra cardinalul Urosa, arhiepiscop de Caracas (Venezuela) şi cardinalul Sepe, arhiepiscop de Napoli (Italia).

La rugăciunea Angelus, papa a revenit asupra semnificaţiei solemnităţii sfinţilor apostoli Petru şi Paul, "coloanele şi fundamentul cetăţii lui Dumnezeu". Martiriul lor, a subliniat în faţa mulţimii din Piaţa San Pietro, este un "adevărat act de naştere al Bisericii Romei" iar sângele lor s-a contopit aproape într-o singură mărturie pentru Cristos". Din acest motiv, a afirmat, "episcopul Romei, succesor al apostolului Petru, desfăşoară un minister special în slujba unităţii doctrinale şi pastorale a poporului lui Dumnezeu răspândit în întreaga lume".
După recitarea antifonului marian Angelus Domini, papa a înălţat un presant apel pentru pace în Ţara Sfântă, afectată de noi violenţe:
Ins – "Mă rog pentru ca fiecare persoană răpită să fie redată imediat celor dragi. Fac un apel către responsabilii israelieni şi palestinieni pentru ca, prin contribuţia generoasă a comunităţii internaţionale, să caute din nou cu responsabilitate reglementarea negociată a conflictului, singura care poate asigura pacea spre care aspiră popoarele lor".
În fine, pontiful a ţinut să salute cu afecţiune locuitorii Romei, în ziua sărbătorii sfinţilor patroni ai Oraşului: "Adresez un salut special oraşului Roma şi celor care locuiesc în el: sfinţii patroni Petru şi Paul să mijlocească întregii comunităţi diecezane şi orăşeneşti darul de a păstra şi pune în valoare bogăţia comorilor ei de credinţă, istorie şi artă. O sărbătoare frumoasă tuturor!"
La încheierea rugăciunii, papa a invocat binecuvântarea apostolică, în solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul.

După cum s-a amintit, la Sf. Liturghie, joi, în bazilica vaticană era prezentă o delegaţie a Patriarhatului de Constantinopol, condusă de mitropolitul de Pergam Joannis Zizioulas. Benedict al XVI-lea, la încheierea omiliei, a adresat un salut particular trimişilor patriarhului Bartolomeu I, exprimându-şi dorinţa de a continua pe drumul unei uniri tot mai mari între catolici şi ortodocşi în mărturisirea de credinţă a lui Petru:
Ins – Noi simţim că împărtăşim dorinţa arzătoare exprimată într-o zi de patriarhul Atenagoras şi de papa Paul al VI-lea: să bem împreumă din acelaşi Potir şi să mâncăm împreună Pâinea care este însuşi Domnul. Implorăm încă o dată, cu această ocazie, ca acest dar să ne fie acordat cât mai curând. Şi mulţumim Domnului că ne găsim uniţi în mărturisirea de credinţă pe care Petru, la Cesarea lui Filip, a făcut-o pentru toţi discipolii: "Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu".
După Sf. Liturghie şi rugăciunea Angelus, Sf. Părinte a întâlnit delegaţia Patriarhatului ecumenic de Constantinopol şi a observat că celebrarea în aceeaşi zi, din partea catolică şi ortodoxă, a sărbătorii sfinţilor Petru şi Paul, evocă "succesiunea apostolică împărtăşită şi fraternitatea eclezială". Apoi, un gând de gratitudine: "aţi venit să vă uniţi la rugăciunea noastră – a afirmat – însufleţiţi de angajarea comună de a continua drumul care conduce la eliminarea progresivă a oricărei discordanţe din corul unicei Biserici a lui Cristos".
Papa a amintit apoi ca ocazie de întâlnire şi dialog fratern sesiunea plenară a Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic între ortodocşi şi catolici, care se va desfăşura la Belgrad în luna septembrie. În fine, Sf. Părinte a afirmat voinţa de a merge în pelerinaj în Turcia pentru a răspunde la invitaţia trimisă de autorităţile ţării, de Patriarhatul ecumenic şi de comunitatea catolică locală, pentru a fi prezent la celebrările sărbătorii sfântului Andrei, fratele sfântului Petru. "Va fi pentru mine o bucurie întâlnirea cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I, şi să pot răspunde astfel la plăcutele vizite pe care el a avut bunătatea de a le efectua aici, la Roma – a încheiat Benedict al XVI-lea. Sunt sigur că acest schimb reciproc va întări fraternitatea eclezială şi va facilita colaborarea în iniţiativele noastre comune".
Aici, serviciul nostru complet, cu vocea papei şi binecuvântarea apostolică: