Speranţă pentru refugiaţi în Ziua Mondială a Refugiatului

(RV - 20 iunie 2006) S-a celebrat marţi Ziua Mondială a Refugiatului, dedicată anul acesta „speranţei”, componentă esenţială pentru cine este constrâns la exil. A menţine vie speranţa, scrie în mesajul său secretarul general al ONU, Kofi Annan, permite refugiaţilor şi celor evacuaţi să aibă forţa necesară pentru „lunga luptă” care îi aşteaptă. „Odată ce au scăpat de persecuţii şi de război - afirmă capul Palatului de sticlă - aceşti indivizi trebuie să facă faţă unor enorme provocări în încercarea de a obţine ceea ce noi, în cea mai mare parte, considerăm ca normal: instrucţiune, muncă, locuinţă, îngrijiri sanitare”. Şi papa Benedict al XVI-lea, la întâlnirea cu credincioşii duminica trecută, formulase urarea ca drepturile refugiaţilor să fie respectate, invitând comunităţile bisericeşti să ofere ajutor celor refugiaţi.. În legătură cu alegerea temei speranţei pentru această zi, Laura Boldrini, purtător de cuvânt al Înatului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi explică:
INS - „Speranţa este tema pe care noi am voit să o relansăm deoarece astăzi, şi în ţările de azil, creşte neîncrederea, discriminarea iar uneori se ajunge la adevărată ostilitate şi intoleranţă. Într-un atare context deloc uşor, refugiatul se găseşte uneori în situaţia de a pierde orice pseranţă. Invitaţia este de a face astfel ca această persoană care cere protecţie într-o altă ţară să o poată găsi şi împreună cu ea şi liniştea pentru a putea începe viaţa de la capăt”.
Deseori se face confuzie între refugiat şi migrant în sens general. Ce se înţelege exact prin „refugiat”?
INS - „Refugiatul este o persoană care nu are de ales. Este o persoană care, împotriva voinţei sale, este constânsă să lase propria ţară întrucât e supusă persecuţiilor. Şi asemenea persecuţii pot avea diferite motivaţii. Convenţia de la Geneva din 1951 stabileşte aceste motive: motive politice, religioase, de rasă, de naţionalitate sau de apartenenţă la un grup social. Prin urmare, cum se vede, diferenţa este fundamentală. Cine, în schimb, nu e constrâns, dar decide să plece pentru muncă într-o altă ţară, este migrantul economic: o persoană, deci, care chiar dacă respinsă să se întoarcă nu riscă să sfârşească într-o închisoare sau să fie torturată. În acest caz, este vorba de o persoană care a făcut un plan de viaţă, deşi dificil, mergând să lucreze într-o altă naţiune. Refugiatul, în schimb, dacă este respins la graniţă să se întoarcă în ţara sa, este pus într-o stare de mare pericol.