În luna dedicată sfintei Inimi a lui Isus papa Benedict al XVI-lea indică dimensiunea concretă a iubirii creştine

(RV - 9 iunie 2006) Luna iunie este dedicată prin tradiţie devoţiunii Sfintei Inimi a lui Isus. Este vorba de o spiritualitate ce a căpătat amploare în Biserica catolică la jumătatea secolului al XVII-lea prin sfânta Margareta Maria Alacoque, călugăriţă vizitandină de la mănăstirea Paray-le-Monial în Franţa, care a avut revelaţie iubirii ce izvorăşte din inima lui Cristos. Însă această spiritualitate are rădăcini profunde în străpungerea de către sutaşul roman a coastei lui Isus răstignit pe cruce. O rană din care au ieşit sânge şi apă, semn al iubirii milostive a lui Dumnezeu. O iubire - subliniază deseori Benedict al XVI-lea - foarte concretă tocmai pentru că Dumnezeu s-a făcut trup, s-a întrupat. Şi recent, la deschiderea luni seară a reuniunii bisericeşti pentru dieceza Romei, papa a îndemnat să nu se vestească „un creştinism teoretic şi abstract”.
Benedict al XVI-lea invită creştinii să descopere „frumuseţea credinţei” indicând forma ei concretă: „Iubirea aproapelui - afirmă - este o angajare cât se poate de concretă”:
INS - „Crşetinul nu se mulţumeşte cu cuvinte şi nici cu ideologii înşelătoare, dar vine în ajutorul fratelui punându-şi în joc propria viaţă, fără a se mulţumi cu unele fapte bune sporadice”.
Papa insistă pe „mărturisirea cu curaj a Evangheliei în faţa lumii de azi, purtând speranţă celor săraci, celor în suferinţă, abandonaţi şi deznădăjduiţi, celor cărora le este sete de libertate, de adevăr şi de pace. "Făcând bine aproapelui şi arătându-vă grija pentru binele comun - sublinază pontiful - mărturisiţi că Dumnezeu este iubire”. Nu este vorba de pur activism, de simplă filantropie sau solidaritate. De fapt, omul „nu poate doar să dea mereu, trebuie şi să primească”: trebuie să-şi potolească setea din nou şi mereu la acel izvor din care curg fluvii de apă vie, adică „Isus Cristos, din a cărui inimă străpunsă izvorăşte iubirea lui Dumnezeu”. Totul porneşte din tăcerea, din rugăciunea, din „certitudinea de a fi iubiţi de Dumnezeu...cu o iubire plină intensă...mai mare decât infidelităţile noastre”:
INS -„Cine ştie că este iubit este solicitat la rândul său să iubească. Tocmai astfel Domnul care ne iubeşte cel dintâi, ne cere să punem la rândul nostru în centrul vieţii iubirea faţă de el şi faţă de oamenii pe care el i-a iubit”.
Deci, fapte concrete. „Adevărata noutate a Noului Tetsament - a firmă Benedict al XVI-lea - nu consistă în idei noi ci în însăşi figura lui Cristos care dă trup şi sânge conceptelor - un realism nemaiauzit”. „Isus nu se mulţumeşte doar să vină în întâmpinarea noastră. El vrea mai mult. Vrea să facă să fim una”. „A asumat trupul nostru...face din noi Trupul său”. Astfel suntem „una în Cristos Isus”. „Iubirea uneşte”. Acest adevăr asupra iubirii va fi revelat la judecata din urmă: Isus este în mod deosebit unuit cu cei flămânzi, cu cei însetaţi, străini, goi, bolnavi, în închisoare. În cei mici - aminteşte pontiful - „îl întâlnim pe însuşi Isus şi în Isus îl întâlnim pe Dumnezeu”.

Aici, servicul complet în format audio: