Fotbalul este şi o expresie de cultură a unui popor: reflecţia lui A. Dionisi, jurnalist sportiv italian, în ajunul Campionatului mondial de fotbal 2006

RV - 8 iun 2006. Pentru campionatul mondial de fotbal din Germania 2006 a început deja numărătoarea inversă. Vineri, la 18.00 (ora locală) meciul Germania – Costa Rica dă startul competiţiei. În topul pronosticurilor, Brazilia este dată ca favorită la câştigarea cupei mondiale. România a ratat şi de această dată calificarea, dar partidele confruntărilor sportive din Germania vor fi urmărite cu aceeaşi pasiune şi de suporterii români prin intermediul televiziunii.
Tot vineri, în cursul dimineţii, în catedrala din München va avea loc o ceremonie ecumenică, aceasta fiind doar una din numeroasele iniţiative organizate de Biserica catolică şi Biserica evanghelică, pentru a transforma Campionatul mondial într-o sărbătoare de întâlnire şi ospitalitate.
La valorile pe care sportul le poate transmite, se referă şi o carte apărută recent în Italia intitulată "Rostul regulii. Manualul unui suporter imperfect", scrisă de Alberto Dionisi, contactat de redacţia noastră centrală:
Ins – "Într-un joc, modul de gândire este reprezentat de respectul faţă de regulile jocului, iar în această privinţă se întâlneşte multă ignoranţă. Respectul regulilor, chiar mai înainte de a vorbi despre joc, este de cea mare importanţă pentru tineri. În realitate, numai dacă se respectă regulile, divertismentul este adevărat.
Am vrut să vorbesc şi despre un alt aspect: fotbalul este expresia culturală a unui popor. Nu este o întâmplare că brazilienii joacă într-un fel, că în Europa se joacă în alt fel iar în Africa într-un alt fel. Dar elementul comun de unire este tocmai respectul regulilor care sunt aceleaşi pentru toţi. În Africa, spre exemplu, aspectul ludic, distractiv, este mult mai important decât rezultatul iar jucătorul nu simte nevoia de a simula. Dar dacă acest jucător este transferat în campionatele străine, mai ales latine, îşi dă seama că trebuie să pună accentul pe rezultat, şi atunci începe să simuleze. În acest sens, este mai bună o înfrângere onorabilă decât o victorie furată. Dacă se pune pe primul plan aspectul cel mai important, care este cel distractiv, victoria şi înfrângerea sunt simple eventualităţi".