Primatul lui Petru este fundament al unităţii Bisericii şi al dialogului ecumenic: a afirmat papa Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri în piaţa Sfântul Petru

(RV - 7 iunie 2006) „Să ne rugăm ca primatul lui Petru încredinţat unor simple persoane să poată fi exercitat în acest sens originar voit de Domnul” şi ca el să fie recunoascut în adevărata lui semnificaţie „de fraţii care nu sunt încă în deplină comuniune cu noi”. Este urarea spontană cu care papa Benedict al XVI-lea a încheiat miercuri cataheza ţinută în cadrul audienţei generale din piaţa Sfântul Petru, dedicată încă o dată primului dintre apostoli.
Exercitarea primatului papal în adevărul esenţei sale pentru a întări fraţii în credinţă şi suscita primire şi respect din partea membrilor celorlalte confesiuni creştine. Explicaţia finală a audienţei de mieruri dimineaţă actualizează, potrivit gândului lui Benedict al XVI-lea, supremaţia bimilenară exercitată de papi în comunitatea credincioşilor. O preemineţă voită de Isus însuşi şi relatată de Evanghelie şi cu toate acestea puţin considerată de creştinii contemporani în importanţa sa reală.
La începutul audienţei s-a citit pericopa din Evanghelia după sfântul Matei despre mărturisirea lui Petru şi declaraţia lui Isus:
INS - „Şi eu îţi zic ţie: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri” (16,18-19).
„Tu eşti Petru”. Întemeierea succesiunii apostolice, a explicat Benedict al XVI-lea la începutul catehezei, începe cu o schimbare de nume. Isus, alegându-l pe Simon pescarul ca cel dintâi dintre ucenici, decide să-l numească „Kefa”, tradus cu „Petru”. Face acest lucu numai cu el iar acel nume, Petru, „va căpăta o importanţă atât de mare” încât va înlocui numele originar”. „Faptul capătă relevanţă deosebită - a observat papa - dacă se ţine cont că, în Vechiul Testament, schimbarea numelui precede, în general, încredinţarea unei misiuni”. În timpul întregii vieţi a lui Isus, cum reiese din Evanghelii, nenunmărate sunt episoadele care confirmă această predilecţie. Papa a amintit câteva din aceste momente - de la Schimbarea la faţă, la spălarea picioarelor la ultima Cină. Petru însuşi, de altfel, este conştient de această poziţie deosebită pe care o ocupă:
INS - „Îndeosebi, el este cel care rezolvă neajunsurile anumitor situaţii intervenind în numele tuturor. Astel, când Isus, îndurerat din cauza neînţelegerii mulţimii după discursul despre „pâinea vieţii” întreabă: ‚Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?’, răspunsul lui Petru este categoric: ‚Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice’. La fel de fermă este şi mărturisirea de credinţă pe care, tot în numele celor Doisprezece, a făcut-o în părţile Cezareii lui Filip. Lui Isus care întreabă: ’Dar voii, cine spuneţi că sunt?, Petru răspunde: ‚Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu’”.
De asemenea, după învierea lui Isus din morţi, a continuat papa Benedict, „rolul preemient” îndeplinit de Petru nu se schimbă. Este primul dintre apostoli căruia i se arată Isus, este primul care intră în mormântul gol. Este cel care după moartea lui Isus, va îndeplini la conciliul din Ierusalim în anul 49,în cadrul adunării „o funcţie de conducere”. Funcţie care în decursul veacurilor, a concluzionat Benedict al XVI-lea, nu s-a schimbat şi care l-a făcut pe pontif să reflecte cu o anumită nelinişte asupra măreţiei slujirii la care a fost chemat şi pentru care a invitat credincioşii să-l susţină în mod spiritual:
INS - „Petru, pentru toate timpurile, trebuie să fie custodele comuniunii cu Cristos (...) şi este responsabilitatea sa să garanteze astfel comuniunea cu Cristos, cu iubirea lui Cristos. Dar şi să călăuzească la realizarea acestei carităţi în viaţa de fiecare zi. Să ne rugăm ca primatul lui Petru încredinţat unor simple persoane să poată fi exercitat întotdeauna în acest sens originar voit de Domnul şi, astfel în sensul său adevărat să poată fi tot mai mult recunoscut de fraţii care nu sunt încă în comuniune deplină cu noi”.
Multe au fost saluturile lui papei Benedict adresate grupurilor prezente în piaţa Sfântul Petru, sub cerul acoperit de nori, care nu mult după aceea s-a înseninat.
Printre miile de credincioşi prezenţi la audinţa de miercuri s-au aflat şi câţiva români pe care Alberto Goroni, reporterul nostru internaţional i-a întâlnit înainte de audienţă:
INS- o româncă neidentificată.
Amintim aici ascultătorilor, că biletele pentru audienţe se oferă gratuit la oficiul situat la intrarea „Portone di bronzo”, tuturor celor care le cer în zilele premergătoare audienţei. Cine nu are bilet, este admis, fireşte, la audienţă, dar nu în locurile rezervate, împrejmuite cu garduri metalice mobile, ci în cele libere în funcţie de spaţiu.
La terminarea audienţei, agenţiile de presă au relatat despre aprinderea de către papa Benedict al XVI-lea a „Flăcării păcii”, simbol al tradiţionalului pelerinaj din oraşul italian Macerata la sanctuarul Sfintei Case din Loreto, care se va desfăşura în 10 iunie, ajuns anul acesta la cea de-a 28-a sa ediţie. Papa a binecuvântat flacăra purtată de un tânăr, repetând ceea ce a făcut pentru prima dată, şi apoi în ediţiile succesive Ioan Paul al II-lea începând din iunie1998.
Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benededict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri în piaţa Sfântul Petru după recitarea în cor a rugăciunii „Tatăl nostru” în limba latină.
INS - Binecuvântarea apostolică.

Aici, serviciul complet în format audio: