Mişcări şi noi comunităţi ecleziale din toată lumea la veghea de rugăciune cu papa Benedict al XVI-lea în piaţa San Pietro, în ajunul Rusaliilor

(RV - 2 iunie 2006) Daruri felurite, fiecare fiind un reflex al Duhului lui Cristos, care, prin mărturia proprie, slujesc Biserica. Fiecare reprezintă în ea un loc important de creştere în credinţă. Aceasta este realitatea Mişcărilor şi a noilor Comunităţi ecleziale care, sâmbătă 3 iunie, în cursul după amiezii se reunnesc în faţa bazilicii Sfântul Petru împreună cu papa Benedict al XVI-lea pentru a celebra primele vespere, adică rugăciunea vesperală din ajunul Rusaliilor. Între timp, mii de credincioşi, se prevede prezenţa a 250-300 de mii de persoane, sosesc în aceste ore la Roma. Este reuniunea mondială a tuturor Mişcărilor: vor fi Drumul neocatehumenal, Reînnoirea carsimatică, Comunione e Liberazione, Comunitatea Sfântul Egidiu, Regum Christi, Cranicii Evangheliei, Sermig, Apostolatul Mondial de la Fatima, Focolarinii, Legiunea Mariei şi altele mai recente. Consiliul Pontifical pentru laici înregitra într-o listă recentă peste 120 .
În 1998, cu ocazia primei reuniuni de acest fel, voită de papa Ioan Paul al II-lea, cardinalul pe atunci Joseph Ratzinger definea realitatea mişcărilor ecleziale „un adevărat dar al lui Dumnezeu” în sânul Bisericii, posedând elanul şi entuziasmul necesar pentru răspândirea credinţei".
Reprezentanţii a circa o sută de mişcări şi noi comunităţi ecleziale s-au reunit timp de trei zile la Rocca di Papa în apropierea Romei pentru Congresul lor mondial care a durat 3 zile. Tema congresului s-a inspirat dintr-o frază a papei Benedict: „Frumuseţea de a fi creştini şi bucuria de a o împărtăşi”. Lucrările de sâmbătă, ultima zi a congresului, au fost deschise de cardinalul Angelo Scola, patriarh de Veneţia care a afirmat între altele: „a sosit timpul de a recunoaşte că lucrarea şi reflecţia privind misiunea Mişcărilor în Biserică nu mai poate fi considerat un capitol de sine stătător, ci trebuie în mod necesar să se desfăşoare în sânul Bisericii universale şi al Bisericilor particulare”.
Mişcările şi noile comunităţi ecleziale - dintre care multe formate de credincioşi laici - se referă la un model vechi de 2000 mii de ani. Au reapărut în secolul trecut după Conciliul Vatican II, având ca model prima comunitate creştină. O comunitate de credincioşi care primeau Vestea cea Bună dată de apostoli, o păstrau, deveneau martorii ei până la eroism datorită darului tăriei primit de la Duhul Sfânt; ştiau să influenţeze societatea prin comportamentul lor, într-o lume care îi recunoştea, îi stima ca adevăraţi creştini. Cardinalul Scola a insistat asupra necesităţii ca actualele mişcări să se recunoască în sânul Bisericii şi în serviciul Biserici universale. A clarificat ambiguitatea deseori întâlnită potrivit căreia dimensiunea carismatică a Mişcărilor şi noilor comunităţi ecleziale ar fi în contrast cu aspectul instituţional al Bisericii, reprezentat de papa şi de episcopi. Papa Ioan Paul al II-lea şi apoi Benedict al XVI-lea au demonstrat deja că aşa-numitul anotimp al Mişcărilor a favorizat o aprofundare a caracterului misionar al Bisericii. Ar fi greşită ideea reducerii acestor realităţi la dimensiunea pur carismatică văzând în dieceze, parohii şi în celelalte forme clasice de agregare a creştinilor doar dimensiunea instituţională: a afirmat cardinalul Scola.
Aici, serviciul în format audio: