Evanghelizaţi societatea purtând adevărul şi frumuseţea Evangheliei lumii perturbate de ideologii: din mesajul lui Benedict al XVI-lea către Mişcările ecleziale şi noile Comunităţi de spiritualitate

(RV - 31 mai 2006) Mişcările de spiritualitate „să fie mereu şcoli de comuniune, comunităţi în mers în care se învaţă a trăi în adevăr şi în iubire”. Este unul din pasajele principale ale mesajului pe care papa Benedict al XVI-lea l-a adresat celor circa 300 de delegaţi ai aproximativ o sută de Mişcări bisericeşti şi noi Comunităţi, reuniţi de miercuri dimineaţă la Rocca di Papa din apropierea Romei pentru cel de-al doilea Congres mondial, în vederea marii adunări cu papa în piaţa Sfântul Petru programată pentru sâmbătă 3 iunie, ajunul Rusaliilor. La începutul mesajului papa salută participanţii cu urarea sfântului Paul din Scrisoarea către Romani: „Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea în credinţă ca să prisosiţi în speranţă prin puterea Duhului Sfânt” (15,13).
Există o minte dezorientată de avalanşa de voci şi de ideologii contemporane, există însă şi un mister care o scoate din „toropeală”: acel mister, cum a scris sfântul Bunaventura în predicile sale, este „frumuseţea oricărei frumuseţi”, adică Cristos. Între cei care mărturisesc lumii de azi „frumuseţea adevărului” şi „frumuseţea iubirii” creştine, în prima linie se află Mişcările ecleziale şi noile Comunităţi de spiritualitate cu capacitatea lor de a face din Evanghelie o experienţă trăită în orice mediu social. Papa Benedict al XVI-lea recunoaşte aceste calităţi spirituale nenumăratelor realităţi - peste o sută vor fi prezente în piaţa Sfântul Petru, în vigilia Rusaliilor - înflorite îndeosebi după Conciliul Vatican II. Amintind prima şi istorica întâlnire din urmă cu opt ani, când Ioan Paul al II-lea a binecuvântat Mişcările ecleziale ca „semne de speranţă pentru Biserică” şi cardinalul de atunci Joseph Ratzinger le-a definit poziţia într-o intervenţie magistrală - Benedict al XVI-lea se declară „conştient de drumul parcurs de atunci pe făgaşul trasat de grija pastorală” a predecesorului său; conştient până la punctul de a voi să repete experienţa acelor zile de Rusalii pentru a reaminti cele două concepte care au marcat începutul ministerului său petrin:”Frumuseţea de a fi creştin şi bucuria de a o împărtăşi”.
Pentru papa Benedict, esenţa vocaţiei Mişcărilor de spiritualitate în Biserică este aceea de a fi „şcoli de comuniune, companie de drum în care se învaţă a trăi în adevărul şi în iubirea lui Cristos”. Purtaţi lumina lui Cristos în toate mediile sociale şi culturale în care trăiţi”, îndeamnă papa. „Luminaţi obscuritatea unei lumi perturbate de mesajele contradictorii ale ideologiilor. Nu există frumuseţe care să valoreze dacă nu există un adevăr de recunoscut şi de urmat, dacă iubirea scade şi se reduce la sentiment trecător, dacă fericirea devine miraj imposibil de atins, dacă libertatea degenerează în instinctualitate”. „Acolo unde caritatea se manifestă ca pasiune pentru viaţă şi pentru destinul altora, iradiindu-se în afecte şi în muncă şi devenind forţă de edificare a unei ordini sociale mai juste, acolo - afirmă pontiful - se construieşte civilizaţia capabilă să reziste înaintării barbariei”.
Dar aprecierea lui Benedict al XVI-lea devine mai profundă. „Mişcările ecleziale şi noile Comunităţi - scrie mai departe - sunt astăzi un semn luminos al frumuseţii lui Cristos şi a Bisericii, Mireasa sa. Voi ţineţi de structura vie a Bisericii”. Şi aceasta, confirmă papa, „vă mulţumeşte pentru angajarea voastră misionară, pentru acţiunea formativă pe care o desfăşuraţi în mod crescând asupra familiilor creştine, pentru promovarea chemărilor la preoţia ministerială şi la viaţa consacrată pe care le dezvoltaţi în interiorul vostru”. Papa încheie mesajul invitând fiecare din aceste realităţi bisericeşti să trăiască în ascultare şi unitate faţă de episcopi. „Dincolo de afirmarea dreptului la propria existenţă - este invitaţia lui Benedict al XVI-lea - trebuie să prevaleze cu indiscutabilă prioritate edificarea Trupului lui Cristos în mijlocul oamenilor. Orice problemă trebuie să fie înfruntată de Mişcările ecleziale cu sentimente de profundă comuniune, în spirit de adeziune faţă de păstorii legitimi. Să vă susţină - încheie papa - participarea la rugăciunea Bisericii, a cărei liturgie este expresia cea mai înaltă a frumuseţii slavei lui Dumnezeu şi constituie într-un anume mod o deschidere a cerului spre pământ”.

Mesajul papei, cum s-a spus, a fost făcut cunoscut miercuri dimineaţă participanţilor la Congresul mondial reunit în aceste zile la Rocca di Papa, în apropierea Romei. Au intervenit la Congres arhiepiscopul Stanislau Rylko, preşedintele Consiliului pontifical pentru laici care a salutat delegaţii Mişcărilor şi ai noilor Comunităţi ecleziale, şi amintind minunata manifestare a felurimii darurilor Duhului Sfânt în Biserica de azi a subliniat importanţa experienţei unităţii profunde a comuniunii bisericeşti. Despre frumuseţea faptului de a fi creştini a vorbit cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, dezvoltând tema:”Cristos, cel mai frumos dintre fiii lui Adam”.„Frumuseţea de a fi creştin trebuie în mod necesar să pornească de la Isus, întruparea Cuvântului şi a frumuseţei înseşi a lui Dumnezeu” . Creatorul vorbeşte prin făptura sa: omul creat după chiupul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, arta sacră în reprezentarea motivelor credinţei, este unul din aspectele prin care se exteriorizează cel mai bine frumuseţea lui Cristos. Interezicerea imaginilor divinităţii în Vechiul Legământ, prezentă încă în unele religii, avea un rol educativ, în scopul de a evita riscurile idolatriei. În secolele trecute, arta sacră a atins niveluri evocative deosebit de înalte. Ne putem întreba ce semnificaţie are sărăcirea excesivă a artelor moderne şi a liturgiei de azi. Aspect, condamnat de cardinalul de Viena, care se întreabă mai departe pentru ce arta modernă este de o valoare atât de redusă. Este vorba de o criză de creativitate, de o criză a cluturii timpurilor noastre sau de o pierdere a sensului sacrului? Şi pentru ce există atâta prost gust în ceea ce priveşte frumuseţea Credinţei?

Dar frumuseţea lui Cristos nu se manifestă doar în armonia formelor şi reprezentărilor, ci şi în sfinţenie, în milostivire, în dreptate, canoane de care nu se poate face abstracţie în credinţa creştină. Miercuri la Rocca di Papa lucrările congresului s-au încheiat cu masa rotundă la care au participat reprezentanţi ai mişcărilor prezente- Focolarini, Neocatehumenali, Comuniune şi Eliberare, Reînnoire carismatică, Comunitatea Chemin Neuf şi Comunitatea „Arca” - pornind fiecare de la repspectivele experienţe ecleziale au tratat tema: „Întâlnirea cu frumuseţea lui Cristos: intinerare educative”.

Aici, serviciul complet în format audio: