Redescoperiţi aspectul radical al vieţii călugăreşti, evitând riscul mediocrităţii
şi îmburghezirii: s-a exprimat Benedict al XVI-lea vorbind superiorilor generali ai
Institutelor de viaţă consacrată şi Societăţilor de viaţă apostolică
(RV - 22 mai 2006) „Martori ai prezenţei transfigurante a lui
Dumnezeu într-o lume din ce în ce mai dezorientată şi confuză”
ce preferă „nuanţele” mentalităţii
consumiste „culorilor bine distincte” ale adevărului lui
Cristos. Cu aceste cuvinte papa Benedict al XVI-lea a primit luni dimineaţă
în aula Paul al VI-lea din Vatican superiorii şi superioarele generale ale Institutelor
de Viaţă consacrată şi Societăţilor de viaţă apostolică. În discursul său clar, papa
a evidenţiat meritele, fără însă a trece sub tăcere neajunsurile, lipsurile vieţii
călăugăreşti în epoca contemporană. O inimă care să ardă de iubire, întrucât există
riscul ca avântul misionar „să capete deprinderi burgheze” şi să facă să cadă în „mediocritate”
ardoarea de odinioară. O minte castă la fel ca trupul, deoarece fecioria timpurilor
moderne comportă şi, chiar de la haină, de „a nu apărea”: sărăcia pe urmele lui Cristos.
În rezumat, o viaţă care porneşte de la alegeri personale „curajoase” pentru a deveni
mărturie „a Evangheliei şi a paradoxurilor ei”, pe care adesea omenirea de azi nu
o înţelege sau o refuză. Benedict al XVI aproape a sculptat, prin imagini incisive,
natura şi responsabilitatea vieţii călugăreşti în realitatea celui de-al XXI-lea secol.
La puţine zile de la celebrările organizate pentru a X-ea aniversare a Exortaţiei
apostolice „Vita Consacrata” a lui Ioan Paul al II-lea şi în ajunul Adunării semestriale
a Uniunii superiorilor generali (USG), care începe miercuri, papa a explorat „raţiunea
de a fi” a vieţii consacrate. „În ultimii ani” aceasta a fost impregnată de spirit
mai evanghelic, mai bisericesc şi mai apostolic”, a recunoscut Sfântul Părinte la
începutul discursului. Dar „nu putem ignora” - a stigmatizat puţin după aceea - faptul
că unele alegeri concrete nu au oferit lumii chipul autentic şi dătător de viaţă al
lui Cristos”: INS - „De fapt, cultura secularizată a pătruns
în mintea şi în inima a nu puţini consacraţi, care o înţeleg ca o formă de acces la
modernitate şi o modalitate de apropiere de lumea contemporană. Consecinţa este că
pe lângă un generos şi de netăgăduit avânt capabil de mărturie şi de devotament total,
viaţa consacrată (călugărească) cunoaşte astăzi riscul mediocrităţii,
al îmburghezirii şi al mentalităţii consumiste”.
A se opune
acestor derive, a afirmat Benedict al XVI-lea, se poate prin „renunţarea” şi „detaşarea”
de „tot ceea ce nu este” Cristos. Acest lucru este posibil nutrind viaţa interioară
cu rugăciunea şi Euharistia zilnică ce face a fi un călugăr sau o călugăriţă care
aparţine „total lui Cristos”, sau - a explicat papa - „o permanentă mărturisire de
credinţă” şi o „proclamare fără echivoc a adevărului care face liberi în faţa seducerii
din partea falşilor idoli de care lumea este orbită”. Şi mai departe, „pentru a aparţine
total Domnului” - a insistat pontiful - persoanele să adopte un stil de viata cast”: INS
-„Fecioria consacrată nu se poate înscrie în logicei acestei lumi;
este „cel mai iraţional” dintre paradoxurile creştine
şi nu le este dat tuturor de a o înţelege şi trăi. A trăi o viaţă castă înseamnă şi
a renunţa la nevoia de a apărea, a asuma un stil de viaţă sobru şi modest. Călugării
şi călugăriţele sunt chemaţi să demonstreze aceasta în alegerea hainei, o haină simplă
care să fie semn al sărăciei trăite în uniune cu Acela care deşi era bogat s-a făcut
sărac pentru ca prin sărăcia sa noi să ne îmbogăţim” (cf 2Cor 8,9).
Benedict
al XVI-lea s-a aderesat apoi superiorilor şi superioarelor majore chemaţi să exprime
în cadrul unui Institut de viaţă călugărească acel „serviciu de autoritate”, a cărui
aprofundare a interesat ultima plenară a Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă
consacrată şi Societăţile de Viaţă apostolică. Acest serviciu este „exigent”, a spus
papa, „uneori contrastat” şi are nevoie de „ascultare profesată” a cărei valoare trebuie
descoperită în Evanghelie aşa cum trebuie reîmbrăţişată „logica Crucii”, evitând „voluntarismul
şi spontaneismul”. INS - „Consacraţii şi consacratele au astăzi
îndatorirea de a fi martori al prezenţei transfigurante a lui Dumnezeu într-o lume
tot mai dezorientată şi confuză, o lume în care nuanţele au înclouti culorile bine
distincte şi caracterizante. A fi capabili de a privi timpul acesta
al nostru cu privirea credinţei înseamnă a fi în măsură să priveşti omul, lumea
şi istoria în lumina lui Cristos răstignit şi înviat”.