Sfinţenia, mărturie nemuritoare întrucât înrădăcinată în Cristos, mai tare decât mode literare care subminează Evanghelia

(RV - 15 mai 2006) Un creştin care îşi altoieşte propria viaţă pe cea a lui Cristos este destinat veşniciei, cum dovedesc sfinţii, şi spre deosebire de o anumită „literatură la modă” care ar vrea în schimb să distrugă bazele creştinismului. Este sinteza omiliei ţinute duminică în domul din Napoli de cardinalul José Saraiva Martins, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, care a prezidat ritul beatificării sorei Maria a Pătimirii, o călugăriţă care a trăit în regiunea italiană Campania la sfârşitul secolului al 19 şi începutul secolului 20. O legătură intimă şi vitală uneşte mlădiţele cu viţa de vie: sunt una, pentru că aceeaşi limfă trece prin ele. Evanghelia duminicii a V-a a Paştelui a orientat omilia cardinalului, care a prezentat parabola evanghelică drept exemplificare ideală a ceea ce s-a împlinit în viaţa călugăriţei Maria a Pătimirii proclamată Fericită. Cardinalul Saraiva Martins a insistat îndelung asupra vrebului „a rămâne”, care revine de mai multe ori în evanghelia duminicii. Cristos, a spus, „nu este viţa cea adevărată singur. el îşi asociază pe alţii, ca să trăiască însăşi viaţa sa”. Aceştia constituie altoiul în vitalitatea nesecată a unicului trunchi, acela în care fiecare creştin trebuie să crească pentru a aduce roade din belşug”.