Gărzile Elveţiene, model de slujire a Bisericii între curaj şi fidelitate: gratitudinea papei Benedict al XVI-lea exprimată sâmbătă dimineaţă la Liturghia din bazilica San Pietro, apoi depunerea jurământului noilor încorporaţi

(RV - 6 mai 2006) 500 de ani în serviciul papilor, o istorie ce vorbeşte despre generaţii de vaolare umană şi de spirit creştin. Este istoria Gărzilor Elveţiene Pontificale care ies în evidenţă în aceste zile de sărbătoare cu ocazia împlinirii a cinci secole de la înfiinţarea lor. Momentul culminant al celebrărilor a fost atins sâmbătă dimineaţă la Liturghia solemnă celebrată de Benedict al XVI-lea în bazilica Sfântul Petru, plină de membri ai Gărzii papale, de rude şi prieteni şi de autoriţi elveţiene ecleziastice şi civile, între care preşedintele Confederaţiei elveţiene, dar şi nunţiul apostolic în România şi în Republica Moldova, arhiepiscopul Jean-Claude Périsset.
INS- secvenţe din cîntarea de intrare la Liturghia papală.

Fidelitate si curaj, care proiecteaza tineri fascinati de serviciul papei într-o dimensiune exemplara de „iubire pentru Cristos si pentru Biserica”. Acestea sunte sentimentele care îi însufletesc, desi cu sensibilitati diferite, pe tinerii din cantoanele elvetiene care cer înrolarea în corpul Gărzii Elveţiene Pontificale. Tineri laci care devin model pentru alţi tineri creştini, desigur întrucât acea uniformă de 500 de ani reprezintă un exclusiv sens de apartenenţă la Sediul lui Petru.

Papa Benedict al XVI-lea a celebrat cu căldură şi cuvinte de mare recunoştinţă aniversarea cu cifră rotundă, jumătate de mileniu al Gărzii Elveţiene. Într-o bazilică San Pietro dominată sâmbătă, în primele rânduri din faţa altarului Catedrei, de culorile galben, roşu şi albastru al uniformelor de gală, de fluturatul steagurilor cu crucea albă pe fond roşu, papa a amintit dublul episod care stă la originea legăturii dintre Sfântul Scaun şi Gărzile Elveţiene: ziua de 22 ianuarie 1506, când primii 150 de bărbaţi s-au înrolat în serviciul lui Iuliu al II-lea şi 6 mai 1527, ziua sacrificiului a 147 de membri ai Gărzii în apărarea papei şi Vaticanului, victime ale jafului din partea mercenarilor. În urmă cu 36 de ani, papa Paul al VI-lea a desfiinţat celelalte corpuri militare pontificale dar cel al Gărzii Elveţiene, a observat Benedict al XVI-lea, „a fost întodeauna reconfirmat în msiunea sa”. Pentru care motiv? Papa a găsit răspunsul în lecturile biblice proclamate la Sfânta Liturghie, pornind de la înţelepciunea divină care - spune textul - „formează prieteni ai lui Dumnezeu” şi stimulează la „opere de pace” după exemplul lui Isus:
INS - „Cine a recunoscut în el Înţelepciunea întrupată şi a lăsat pentru el tot restul, devine „făcător de pace”, atât în comunitatea creştină cât şi în lume, adică devine sămânţă a Împărăţiei lui Dumnezeu care este deja prezentă şi înaintează spre deplina manifestare. În perspectiva binomului Înţelpeciune-Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă de aceea o viziune deplină asupra omului în istorie: cine, fascinat de înţelepciune, o caută şi o găseşte în Cristos, lasă totul pentru el primind în schimb darul inestimabil al Împărăţiei lui Dumnezeu şi, înzestrat cu cumpătare, prudenţă, dreptate şi tărie - virtuţile „cardinale” - trăieşte în Biserică mărturia carităţii".
„Ne-am putea întreba - a contiuat imediat după aceea papa Benedict - dacă această viziune asupra omului poate constitui un ideal de viaţă şi pentru oamenii din vremea noastră, îndeosebi pentru cei tineri”. Cea a „gărzilor papei” este, fără îndoială, o mărturie de valoare:
INS - „Între multiplele expresii ale prezenţei laicilor în Biserica catolică, există cea cu totul deosebită a Gărzii Elveţiene Pontificale, tineri care, motivaţi de iubire pentru Cristos şi Biserică, se pun în serviciul succesorului lui Petru. Pentru unii dintre ei apartenenţa la acest corp de gardă este limitată la o perioadă de timp, pentru alţii se prelungeşte până la a deveni o opţiune a întregii existenţe. Pentru unii, şi o spun cu deosebită satisfacţie, serviciul în Vatican a dus la a-şi maturiza răspunsul la vocaţia sacerdotală sau călugărească. Pentru toţi, însă, a fi Gărzi Elveţiene înseamnă a adera fără rezerve la Cristos şi la Biserică, gata de a-şi dea viaţa pentru aceasta”.
Şi chiar dacă „serviciul efectiv poate înceta”, lăuntric se rămâne mereu Gărzi Elveţiene”, a mai observat pontiful, care a demonstrat preţuire pentru marşul simbolic efectuat de la 7 aprilie la 4 mai de cei circa 80 de foşti membri ai Gărzii, din Elveţia la Roma, de-a lungul tradiţionalei străzi a pelerinilor de odinioară „Via Francigena”. Salutând membrii Gărzii, rudele prezente în bazilică şi autorităţile elveţiene, între care preşedintele Confederaţiei, Moritz Leuenberger, primit în audienţă particulară după Liturghie- Benedict al XVI-lea a rezumat în aceste cuvinte misiunea şi spiritul ideal al celor care fac parte din garda succesorilor lui Petru:
INS - „Hrăniţi-vă cu Pâinea euharistică şi fiţi în primul rând oameni de rugăciune, pentru ca divina Înţelepciune să facă din voi autentici prieteni ai lui Dumnezeu şi slujitori ai Împărăţiei sale de iubire şi de pace. În Jertfa lui Cristos capătă plinătate de semnificaţie şi valoare serivicul oferit de şirul vostru lung format în aceşti 500 de ani. Făcându-mă în mod ideal interpret al pontifilor pe care în decursul veacurilor Coprul vostru i-a slujit cu fidelitate, exprim meritata şi profunda mulţumire, în timp ce, privind spre viitor, vă invit la a păşi înainte „acriter et fideliter - cu curaj şi fidelitate”.
INS- secvenţă muzicală de la Liturghia papală.

De la celebrarea unei îndelungi şi strălucite istorii la o ceremonie care marchează prelungirea spre viitor. Sâmbătă în cursul după amiezii pentru prima dată în cei 500 de ani, ceremonia depunerii jurământului a avut loc în Piaţa San Pietro. 33 de tineri din Ţara Cantoanelor încorporaţi recent în Garda Elveţiană s-au angajat solemn prin jurământ în serviciul papei. La pronunţarea formulei fiecare ţinea mâna stângă pe drapelul Gărzii iar mâna dreaptă ridicată spre cer cu primele trei degete deschise, simbol al Sfintei Treimi.
Ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa substitutului Secretariatului de Stat Vatican, arhiepiscopul Lenoardo Sandri, reprezentant al Sfântului Părinte. Erau de faţă cardinali, arhiepiscopi şi episcopi, autorităţi ecleziastice şi militare împreună cu capelanul Gărzii Elveţiene, mons. Alois Jehle.
Comandantul Gărzii Elveţiene Pontificale, colonelul Elmar Th. Mäder a prezentat cele 33 de noi gărzi spunând:

"Sunt în posesia aptitudinilor necesare pentru a fi soldaţi ai papei şi ai Bisericii. Ei sunt aici, purtând platoşa de metal, metal ce reprezită fermitatea cu care îşi vor îndeplini serviciul. Am căutat cu atenţie noile gărzi din rândul tinerilor elveţieni. Mărturisesc credinţa catolică şi au solide premise de caracter şi de formare profesională. Sunt intenţionaţi să trăiască timp de câţiva ani în cazarmă cu camarazii lor şi să se pună complet în serviciul Sfântului Părinte. Sunt convins că ei vor şti să reziste cu dârzenie oricăror forme de atac şi, pentru aceasta vor continua să se formeze sub toate punctele de vedere şi în viitor".

"Aceşti tineri au dobândit o orientare, la început de la părinţii şi de la familiile lor, apoi de la învăţători şi educatori profesionali, în fine de la prieteni. Şi astfel, aceste gărzi au învăţat să se orienteze, să înţeleagă sesnul profund al cuvântului „orientare”. De aceea, la fel ca noi toţi, ei s-au îndreptat spre orient, spre răsărit. Aceasta înseamnă: au căutat în inima lor soarele care răsare şi l-au găsit în Cristos.
Doamne fă ca Gărzile să nu înceteze niciodată de a te privi pe Tine, adevăratul Soare.

Scenele Patimilor lui Cristos sunt ne sunt cunoscute tuturor. Petru trebuie să-şi pună sabia în teacă. Acceptă să facă acest lucru, de nevoie, pentru că Domnul însuşi îi cere. Vouă recruţilor vi se cere acelaşi lucru. Nu puteţi să faceţi ceea ce pur şi simplu vă vine să faceţi. Interesele personale vin pe planul al doilea: în timp ce egoism, consumism şi individualism vor trebui să fie puse de o parte. Până şi propriile opinii nu trebuie să fie întotdeuna în prim plan. Totuşi avem privilegiul de a putea noi înşine servi succesorul lui Petru. Aţi trăit deja voi înşivă acest tip de experienţă: câte este de plăcut, după un lung marş sau după ce ore întregi ai stat în picioare fără să mişti, după o noapte dură de gardă, istovit, şi a-ţi putea spune: Am făcut-o, am reuşit! Fie aceasta principala voastră ambiţie pentru toată viaţa.

Se vorbeşte, în general, cu cei care au deja aceeaşi opinie cu noi. Acest lucru nu e greşit deoarece îl întăreşte pe cel ce ascultă în atitudinea sa. Totuşi, astăzi, în anul jubileului Gărzii Elveţiene, ceea ce noi spunem şi facem ajunge la un public de milioane de persoane. Între aceştia sunt şi sceptici, care nu vor să se lase impresionaţi de formalităţi sau forme militare. Dar aceste forme, aceste ceremonii, sunt fereastra spre conţinut. Ceea ce în 1506 a început cu 150 de gărzi, a găsit în 500 de ani mii de imitatori voluntari. A servi Biserica este cu totul altceva decât muncă de sclavi. Este „Vocaţia la vocaţia” pentru Cristos.
Dragi Grăzi, când vă veţi prezenta în faţa drapelului pentru a depune jurământul vostru, să fiţi pe deplin conştienţi că mii de persoane ar sta bucuros în locul vostru pentru a-l servi pe papa şi Biserica. Aveţi o mare responsabilitate. „Acriter et fideliter!” - Curaj şi fidelitate” Astfel vrem să servim. Dar acest lucru şi cu bucurie”.
INS - secvenţe muzicale din cântarea finală

Aici, serviciul complet în format audio: