Din magisterul papei Benedict al XVI-lea privind domeniul muncii umane
(RV - 1 mai 2006) Priorităţi: a omului asupra muncii, a muncii asupra capitalului,
a destinaţiei universale a bunurilor asupra dreptului la proprietatea particulară:
pe scurt, prioritatea lui “a fi” asupra lui “a avea”. În timpul întâlnirii de duminca
trecută pentru rugăciunea cu pelerinii riuniti la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru
recitarea antifonului marian pascal, Benedict al XVI-lea s-a referit şi la comemorarea
liturgică a sfântului Iosif Muncitorul, istituită de papa Pius al XII-lea, în anul
1955, în contextul zilei muncii. INS -“Invocând mijlocirea şi a sfântului
Iosif, pe care mâine îl amintim în chip deosebit cu gândul la lumea muncii, să ne
adresăm Fecioarei Maria cu rugăciunea „Regina coeli - Bucură-te, Regină a cerului”,
rugăciune care ne face să gustăm bucuria mângâietoare a prezenţei lui Cristos înviat". De
altfel, încă de la începutul pontificatului, papa Benedict al XVI a intervenit de
mai multe ori aspra chestiunilor legate de lumea muncii. Abia ales la sediul lui
Petru, Benedict al XVI-lea s-a situat de partea muncitorilor definindu-se pe sine
“un simplu lucrător în via Domnului”. Pe 1 mai 2005, exact în urmă cu un an, vorbind
pentru prima dată peleriniilor de la fereastra biroului său particular pentru antifonul
marian pascal, a ţinut o scurtă alocuţiune dedicată în întregime lumii muncii exprimând
urarea ca munca “să nu lipsească în special pentru cei tineri iar condiţiile de muncă
să fie respectuoase tot mai mult faţă de demnitatea persoanei”. Pe 27 ianuarie, anul
acesta, primind Asociaţiile creştine de lucrători italiani, ACLI, la împlinirea celor
60 de ani de la înfiinţare, a amintit importanţa odihnei duminicale: “a cere…ca
duminica să nu fie omologată cu celelalte zile ale săptămânii - sublinia
pontiful - este o opţiune de civilizaţie”. Papa vorbeşte despre umanizarea
ostenelii cotidiene reafirmând că “persoana umană este măsura demnităţii muncii”: INS
- “Din primatul aspectului etic al muncii umane derivă priorităţi ulteriore: cea
a omului asupra muncii, a muncii asupra capitalului, a destinaţiei universale a bunurilor
asupra dreptului la proprietatea particulară: pe scurt, prioritatea lui “a fi” asupra
lui “a avea”. Întâlnind pe 4 martie membrii asociaţi ai Uniunii creştine de întreprinzători
în funcţii de conducere, a accentuat necesitatea de a se acorda atenţie “situaţiilor
de mai mare dificultate” afirmând că “creştinul este chemat să caute mereu dreptatea,
dar că el poartă în sine impulsul iubirii, ce merge dincolo de dreptate”. Apoi a adresat
cuvinte de preţuire pentru “Carta valorilor” a tinerilor întreprinzători catolici: INS
- “În special, am apreciat propunerea de a valoriza orice persoană pentru ceea
ce ea este şi poate da, potrivit talentelor, fugind de orice formă de exploatare;
precum şi importanţa recunoscută familiei şi responsabilităţii personale. Este vorba
de valori care, din păcate, şi din pricina actualelor dificultăţi economice, riscă
adesea să nu fie urmate de întreprinzătorii care sunt lipsiţi o permamentă inspiraţie
morală”. Anul acesta, în solemnitatea sfântului Iosif de la 19 martie, papa a prezidat
sfânta Liturgie pentru lucrători invitând credincioşii “să se sfinţească prin propria
muncă” deoarece “nu ajunge, deşi necesară, calificarea tehnica şi profesională” pentru
realizarea integrală a propriei vocaţii: INS - “Munca capătă o importanţă
primară pentru realizarea omului şi pentru dezvoltarea societăţii, şi din acest motiv
trebuie ca ea să fie întotdeauna organizată şi desfăşurată în respectul deplin al
demnităţii umane şi în serviciul binelui comun. În acelaşi timp, este indispensabil
ca omul să nu se lase aservit muncii, să nu o idolatrizeze, pretinzând să găsească
în ea sensul ultim şi definitiv al vieţii”. Benedict al XVI-lea indică tuturor
muncitorilor stilul patronului lor, sfântul Iosif: INS - “Măreţia lui iese
în evidenţă şi mai mult încă pentru faptul că misiunea sa s-a desfăşurat în smerenie
şi în starea ascunsă a casei din Nazaret. De altfel, Dumnezeu însuşi, în persoana
Fiului său întrupat, a ales această cale şi acest stil - umilitatea şi starea ascunsă
- în existenţa sa pământească. Din exemplul sfântului Iosif ne vine tuturor o puternică
invitaţie la a desfăşura cu fidelitate, simplitate şi modestie sarcina pe care Providenţa
ne-a încredinţat-o”.