Biserica are trei noi fericiţi: doi preoţi italieni şi un preot indian

RV 30 apr 2006. Arhidieceza italiană de Milano şi dieceza indiană de Palai au fost unite duminică în celebrarea a trei noi fericiţi, toţi trei părtaşi la taina preoţiei. În faţa domului din Milano, arhiepiscopul Dionigi Tettamanzi a prezidat ceremonia de beatificare a doi preoţi milanezi, Alois Biraghi şi Alois Monza, cu participarea legatului pontifical, card. José Saraiva Martins, prefect al Congregaţiei pentru cauzele sfinţilor. La Ramapuran, în India, card. Varkey Vithayathil, arhiepiscop major de Ernakulam-Angamaly a Siro-malabarezilor, a condus ritul beatificării părintelui Augustin Thevarparampil.
Fericitul Alois Biraghi (1801-1873) a fost un preot de o profundă spiritualitate şi vastă cultură, cu studii despre istoria Bisericii, arheologie creştină şi teologie. În 1855 a fost numit doctor al presigioasei Biblioteci Ambroziene. Devoţiunea la sfântul Ambroziu îl inspiră să întemeieze institutul de viaţă consacrată "Surorile Sfintei Marcelina", după numele surorii mai mari a sfântului patron al Milanului. A trebuit să sufere mult în timpul crizei politico-clericale din anii 1859-1867, la care a răspuns în mod strălucit cu ajutorul presei şi a educaţiei şcolare. A rămas în amintirea arhidiecezei ambroziene prin nenumăratele iniţiative de apostolat, dăruirea fără calcul şi sfinţenia vieţii.
Din aceeaşi arhidieceză este şi fericitul Alois Monza (1898 – 1954), păstor exemplar în slujirea săracilor. Sfinţit preot în 1925, a transpus în practică inspiraţiile rugăciunii întemeind, în 1945, opera "Familia Noastră", animată şi astăzi de institutul secular "Micile Apostole ale Carităţii". A trăit o sfinţenie deschisă spre lume, chemând în jurul său creştinii dornici de a mărturisi iubirea divină într-o lume sfâşiată de ororile războiului şi ale îndepărtării de Dumnezeu. "Slujirea cea mai înaltă – îi plăcea să repete – este să trăim şi să învăţăm altora spiritul de jertfă".
Şi Biserica indiană trăieşte bucuria unui nou fericit: este părintele Augustin Thevarparampil (1891-1973), din dieceza de Palai a statului indian Kerala. La mai bine de trei decenii de la moarte, puţini îi cunosc numele său de botez, rămânând practic în memoria celor mai mulţi drept "preotul cel mic" ("kunyacen", în malaylam), fiind scund de statură. Hirotonit în 1921, s-a lăsat condus de Providenţa divină spre slujirea aşa numiţilor "intangibili" în sensul cel mai dispreţuitor al cuvântului datorită situaţiei de mizerie în care trăiau. "Preotul cel mic" trăia fiecare zi în ritmul rugăciunii şi al vizitelor la colibele sărmanilor. De pe 16 octombrie 1973, data morţii sale, mii de pelerini merg în fiecare an să se roage la mormânt, cerându-i să mijlocească pentru ei la Tatăl ceresc.
Aici, serviciul in format audio: