Certitudinea faimei de sfinţenie, prezenţa unui miracol fizic sau a unei reale situaţii de martiraj: observaţii ale lui Benedict al XVI-lea privind procedura canonică în procesele de beatificare şi canonizare

(RV - 27 apr 2006) Cauze instruite şi studiate „cu cea mai mare grijă” pentru ca faima de sfinţenie, semnele extraordinare care au însoţit-o sau, când este cazul, acceptarea martirajului să dea dovadă despre desăvârşirea evanghelică a candidatului la cinstea altarelor. Într-un mesaj către cardinalul José Saraiva Martins, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Benedict al XVI-lea se opreşte asupra procedurilor urmate de departamentul vatican pentru a ajunge la proclamarea unui nou sfânt.
Comemorarea sfinţilor a fost ţinută întotdeauna “în mare cinste” de către Biserică, încă de la începuturile ei. Din acest motiv, în decursul secolelor s-a dezvoltat “o atenţie tot mai vigilentă faţă de procedurile care conduc servitorii lui Dumnezeu la cinstea altarelor”. Este premisa din care Benedict al XVI-lea face să decurgă propriile observaţii privind totalitatea actelor şi formelor îndeplinite de Congregaţia pentru cauzele sfinţilor. În mesajul său, papa examinează cele trei teme aflate în centrul actualei plenare a departamentului vatican, dintre care prima se referă la Instrucţiunea elaborată de Congregaţia însăşi privind desfăşurarea aşa-numitei “faze diecezane” a unui proces ce urmăreşte recunoaşterea sfinţeniei. Amintind “diferenţa substanţială dintre beatificare şi canonizzare” şi propria voinţă de a implica “în mod vizibil Bisericile particolare” în riturile pentru proclamarea noilor Fericiţi, Benedict al XVI-lea afirmă că încă de la cercetarea la nivel diecezan “cauzele trebuie instruite şi studiate cu cea mai mare grijă, căutând cu toată sârguinţa adevărul istoric prin martori şi documente, potrivit spiritului Constituţiei apostolice din 1983 prin care Ioan Paul al II-lea a reformat aceste proceduri".
Fără îndoială, scrie papa, episcopii au datoria să evalueze dacă respectivii candidaţi la cinstea altarelor “se bucură realmente de o solidă şi difuză faimă de sfinţenie şi de minuni sau de martiraj”. Din contra, obiectează pontiful, “este clar că nu se va putea începe o cauză de beatificare şi canonizare dacă lipseşte o justificată faimă de sfinţenie, chiar dacă ne aflăm în prezenţa unor persoane care s-au distins prin coerenţă evanghelică şi prin fapte meritorii deosebite, pe plan bisericesc şi social. Dar şi în ceea ce priveşte miracolul - a doua temă de discuţie în cadrul plenarei - Benedict al XVI-lea formulează auspicii ca subiectul să fie aprofundat “în lumina tradiţiei Bisericii, a teologiei actuale şi a celor mare credibile cuceriri ale ştiinţei”. Bineînţeles, că - odată dovedită existenţa unui “miracol fizic” şi nu doar “moral”, teologia are “cuvântul decisiv”.
A treia temă, martirajul. În acest caz, Benedict al XVI-lea cere să se adopte un unghi de evaluare mai aprofundat. „Dacă motivul care îndeamnă la martiriu rămâne neschimbat, având în Cristos izvorul şi modelul, în schimb s-au schimbat - notează papa - contextele culturale ale martiriului şi strategiile persecuţiei, „care tot mai puţin caută să evidenţieze în mod explicit aversiunea faţă de credinţa creştină sau faţă de un comportament ce are legătură cu virtuţile creştine, dar simulează diferite raţiuni, de exemplu de natură politică sau socială”. Deci, continuă pontiful, „e necesar a găsi dovezi de necombătut privind disponibilitatea la martiriu ca vărsare a sângelui şi acceptarea lui din partea victimei, dar este tot atât de necesar să reiasă direct sau indirect, deşi cu certitudine morală, odium fidei - ura împotriva credinţei din partea persecutorului. Dacă lipseşte acest element, nu se va avea un adevărat martiriu potrivit doctrinei teologice şi juridice perene a Bisericii. Papa Benedict încheie prin reafirmarea unui principiu sancţionat de actuala disciplină, adică acela care prevede „în lumina doctrinei asupra colegialităţii propuse de Conciliul Vatican II”, oportunitatea ca episcopii interesaţi într-un proces de canonizare „să fie asociaţi mai mult Sediului Apostolic în tratarea Cauzelor Sfinţilor”.

Aici, serviciul complet în format sonor: