Ministerul apostolilor şi al succesorilor lor este un serviciu de iubire în adevărul care ne face liberi

(RV - 19 apr 2006) La audienţa generală de miercuri Benedict al XVI-lea a revenit asupra unui concept care îl însoţeşte încă din ziua alegerii sale: gândul de a nu fi „singur” în „misiunea extraordinară” la care a fost chemat şi care „depăşeşte orice capacitate umană”, conştiinţa de a trăi ministerul de vicar al lui Cristos în comuniune cu toată Biserica.
„Cine crede, nu este niciodată singur - nu este astfel în viaţă şi nici în moarte”. Aceasta este convingerea puternică a lui Benedict al XVI-lea exprimată deja la începutul pontificatului său. Este convingerea mângâietoare de a fi inseraţi în Biserică, Trup al lui Cristos. Papa invită pe toţi să „păşească în marea companie a Bisericii”. Pe 15 martie, anul acesta, pontiful a început un nou ciclu de cateheze axat tocmai pe raportul dintre Cristos şi Biserică: a criticat interpretarea propusă de teologia liberală potrivit căreia fiecare om se raportează în mod individualist la Dumnezeu. În schimb, toată misiunea lui Isus are o finalitate comunitară:
INS - „Încă din primul moment al activităţii sale mântuitoare Isus din Nazaret tinde să readune poporul lui Dumnezeu. Chiar dacă predica sa este mereu un apel la convertire personală, de fapt, el urmăreşte continuu constituirea poporului lui Dumnezeu pe care a venit să-l reunească, să-l purifice şi să-l salveze”.
„Nu pot să-l am pe Cristos doar pentru mine - scrie în enciclica sa; pot să-i aparţin numai în uniune cu toţi cei care au devenit sau vor deveni ai săi”. Între Cristos şi Biserică - deci - nu există nici o opoziţie: sunt inseparabili. De aceea Benedict al XVI-lea invită la a ajunge la Cristos „în Biserică şi prin intermediul Bisericii”, „ în pofida păcatelor” oamenilor care o compun:
INS- „Se poate critica mult Biserica. Ştim acest lucru şi Domnul însuşi ne-a spus că ea este un năvod cu peşti buni şi peşti răi, un câmp cu grâu şi neghină. Papa Ioan Paul al II-lea, care în atâţia fericiţi şi sfinţi ne-a arătat chipul Bisericii, a cerut şi iertare pentru ceea ce în decursul istoriei, din cauza faptelor şi poziţiilor exprimate de către unii oameni ai Bisericii, s-a comis răul. În acet fel ne face şi pe noi să vedem adevărata noastră imagine şi ne îndeamnă la a intra cu toate defectele şi slăbiciunile noastre în procesiunea sfinţilor care a început cu magii de la Răsărit. În fond, consider, este mângâietor faptul că există neghină în Biserică. Astfel, cu toate defectele noastre putem totuşi spera să ne aflăm încă în urmarea lui Cristos, care i-a chemat tocmai pe cei păcătoşi”.
Cu toate slăbiciunile ei Isus însuşi a încredinţat Bisericii dubla slujire inseparabilă a iubirii şi a adevărului:
INS - Cel al apostolilor şi al sucesorilor lor este înainte de toate un serviciu de iubire: caritatea pe care ei trebuie să o trăiască şi să o promoveze este inseparabilă de adevărul pe care îl păzesc şi îl transmit. Adevărul şi iubirea sunt două feţe ale aceluiaşi dar, care vine de la Dumnezeu şi care datorită ministerului apostolic este păstrat în Biserică şi ajunge la noi până azi! Şi prin serviciul apostolilor şi al succesorilor lor iubirea lui Dumnezeu-Treime ajunge până la noi pentru a ne împărtăşi adevărul care ne face liberi”.

 
Aici serviciul în format audio: