Mesajul de Paşti "Urbi et Orbi" ,2006, al papei Benedict al XVI-lea

(RV - 16 apr 2006) Propunem, în traducerea noastră, Mesajul pascal 2006 „Urbi et Orbi” al papei Benedict al XVI-lea.

Dragi fraţi şi surori!
„Christus surrexit! - Cristos a înviat!

Marea Veghe din noaptea aceasta ne-a făcut să retărim evenimentul decisiv şi mereu actual al Învierii, mister central al credinţei creştine. Nunumăratele lumânări pascale s-au aprins în biserici vrând să simbolizeze lumina lui Cristos care a luminat şi luminează omenirea, învingând pentru totdeauna întunericul păcatului şi al răului. În această zi răsună cu putere cuvintele care au stupefiat femeile ajunse dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii după sâmbătă la mormântul, în care trupul neînsufleţit al lui Cristos, luat jos în grabă de pe cruce, fusese îngropat. Triste şi descurajate din pricina pierderii Învăţătorului lor, au găsit răsturnată marea piatră şi intrând au văzut că trupul lui nu mai era acolo. În timp ce stăteau acolo nedumerite şi dezorientate, doi bărbaţi în haine strălucitoare le-au uimit spunând: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? Nu este aici. A înviat”(Lc 24,5-6). „Non est hic, sed resurrexit”(Lc 24,6). Din acea dimineaţă, aceste cuvinte nu încetează să răsune în toată lumea ca veste de bucurie care străbate secolele, neschimbată şi, în acelaşi timp, încărcată de infinite şi mereu noi ecouri.

„Nu este aici...a înviat”. Mesagerii cereşti comunică înainte de toate că Isus „nu este aici”: nu a rămas în mormânt Fiul lui Dumnezeu, pentru că nu putea să rămână prizonier al morţii (cfr Fap 2,24) şi mormântul nu putea să-l reţină pe „Cel Viu” (Ap 1,18), care este izvorul vieţii înseşi. La fel ca Iona în pântecele peştelui, tot aşa Cristos răstignit a fost înghiţit în inima pământului (cfr Mt 12,40) timp de o sâmbătă. A fost într-adevăr „o zi solemnă acea sâmbătă”, cum scrie evanghelistul Ioan (19,31): cea mai solemnă din istorie, pentru că în ea „Stăpânul sâmbetei” (Mt 12,8) a purtat la îndeplinire opera creaţiei (cfr Gen 2, 1-4a), înălţând omul şi tot universul la libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu ( cfr Rom 8,21). Împlinită această operă extraordinară, trupul fără viaţă a fost străbătut de suflul vital al lui Dumnezeu şi, surpând pereţii mormântului, a înviat glorios. De aceea îngerii proclamă: „nu este aici”, nu mai poate fi găsit în mormânt. A peregrinat pe pământul oamenilor, şi-a sfârşit drumul la mormânt ca fiecare, dar a învins moartea şi în mod absolut nou, printr-un act de pură iubire, a despicat pământul şi l-a deschis larg spre Cer.

Învierea sa, datorită Botezului care ne „încorporează” în El, devine învierea noastră. Prevestise aceasta profetul Ezechiel: „Iată, Eu deschid mormintele voastre, vă ridic din groapă, o, popor al meu, şi vă duc în ţara lui Israel” (37,12). Aceste cuvinte profetice capătă în epoca noastră o valoare deosebită în ziua Paştelui, pentru că astăzi se împlineşte promisiunea Creatorului; astăzi, şi în epoca aceasta a noastră marcată de nelinişte şi incertitudine, retrăim evenimentul învierii care a schimbat înfăţişarea vieţii noastre, a schimbat istoria umanităţii. De la Cristos înviat aşteaptă speranţă, uneori chiar fără să-şi dea seama, toţi câţi sunt încă oprimaţi de lanţuri de suferinţă şi de moarte.

Duhul Celui Înviat să poarte alinare şi siguranţă, în special în Africa populaţiilor din Darfur, care se zbat într-o dramatică situaţie umanitară ce nu mai poate fi susţinută; celor din regiunea Marilor Lacuri, unde multe plăgi sunt încă necicatrizate; diferitelor popoare ale Africii care aspiră la reconciliere, dreptate şi dezvoltare. În Irak, peste tragica violenţă, care continuă fără milă să secere victime, să prevaleze, în sfârşit, pacea. Pace urez din inimă pentru cei care sunt implicaţi în conflictul din Ţara Sfântă, invitându-i pe toţi la un dialog răbdător şi pereseverent care să înlăture obstacolele vechi şi noi, evitând tentaţiile represaliilor şi educând noile generaţii la un respect reciproc. Comunitatea internaţională, care reafirmă dreptul just al Israelului de a exista în pace, să ajute poporul palestinian să depăşească condiţiile precare în care trăieşte şi să-şi construiască viitorul, îndreptându-se spre construirea unui Stat propriu-zis. Duhul celui Înviat să suscite un înnoit dinamism în angajarea ţărilor Americii Latine, pentru ca să fie ameliorate condiţiile de viaţă a milioane de cetăţeni, extirpată execrabila plagă a răpirilor de persoane şi consolidate instituţiile democratice în spirit de concordie şi de efectivă solidaritate. În ceea ce priveşte crizele internaţionale legate de nuclear, să se ajungă la o conciliere demnă prin negocieri serioase şi leale şi să se întărească în responsabilii naţiunilor şi organizaţiilor internaţionale voinţa de a realiza o convieţuire paşnică între etnii, culturi şi religii, care să îndepărteze pericolul terorismului.

Domnul înviat să facă simţită pretutindeni forţa sa de viaţă, de pace şi de libertate. Tuturor le sunt adresate astăzi cuvintele prin care în dimineaţa Paştelui îngerul a asigurat inimile cuprinse de teamă ale femeilor: „Nu vă temeţi!...Nu este aici. A înviat” (Mt 28,5-6). Isus a înviat şi ne dăruieşte pacea; El însuşi este pacea. De aceea Biserica repetă cu putere: „Cristos a înviat - Christòs anésti”. Să nu se teamă omenirea celui de-al treilea mileniu de a-i deschidă inima. Evanghelia să satisfacă pe deplin setea de pace şi de fericire ce se află în orice inimă umană. Cristos acum este viu şi păşeşte cu noi. Imens mister de iubire! Christus resurrexit, quia (Deus) caritas est! Alleluia!