"Calea Crucii e calea milostivirii şi a mântuirii": alocuţiunea papei Benedict al
XVI-lea la ritul Căii Crucii de la Colosseum în Vinerea Mare
RV 15 apr 2006. "În Crucea lui Isus Cristos, am văzut oglindindu-se toată suferinţa
omenirii de astăzi": cu aceste cuvinte papa Benedict al XVI-lea a încheiat vineri
seară celebrarea tradiţionalei Via Crucis (Calea Crucii) la Colosseumul roman, prima
a pontificatului său. 62 de televiziuni au transmis în 42 de ţări ritul sacru, în
timpul căruia Sf. Părinte a purtat Crucea la prima şi la ultima staţiune. Meditaţiile
care au însoţit fiecare staţiune, scrise de arh. Angelo Comastri, vicarul general
al Sanctităţii Sale pentru Cetatea Vaticanului, au dat glas la interogativele umane
despre raportul său cu Dumnezeu, asupra răului din societatea de astăzi, despre incapacitatea
de a vedea păcatul. Ins - "L-am însoţit pe Isus care păşeşte pe Calea
Crucii. L-am însoţit aici, pe drumul martirilor, în Coloseum, unde atât de mulţi au
suferit pentru Cristos, şi-au dat viaţa pentru Domnul, aici unde Domnul
însuşi a suferit din nou în ei". Calea Crucii, a reluat Sf. Părinte,
nu aparţine doar trecutului, unui singur punct precis al pământului. Crucea Domnului
îmbrăţişează lumea, Calea Crucii sale traversează continentele şi timpurile. Străbătând
Calea Crucii, noi nu putem fi simpli spectatori, suntem implicaţi fiecare, trebuie
să căutăm locul nostru: noi unde suntem? Ins - "Pe 'Via Crucis' nu avem posibilitatea
de a fi neutri. Pilat, intelectualul sceptic, a încercat să rămână neutru, să nu se
amestece. Dar tocmai în acest fel a luat poziţie împotriva justiţiei, prin conformismul
carierei sale". În Crucea lui Cristos, a continuat Papa, am văzut astăzi
suferinţa copiilor abandonaţi şi abuzaţi, ameninţările la adresa familiei, dezbinarea
lumii, mândria bogaţilor care nu-l văd pe Lazăr în faţa uşii lor şi sărăcia celor
mulţi care suferă de foame şi de sete. Dar între numeroasele staţiuni de durere, am
văzut şi staţiuni de mângâiere. Am văzut-o pe Mamă, a cărei bunătate rămâne fidelă
până la moarte şi chiar dincolo de moarte. Am văzut-o pe femeia curajoasă care stă
în faţa Domnului şi nu-i este teamă să-şi arate solidaritatea cu Cel suferind. L-am
văzut pe Simon din Cirene, un african, care îl ajută pe Isus să ducă Crucea. Ins
- "Am văzut, în fine, cu ajutorul acestor staţiuni de mângâiere că după
cum nu are capăt suferinţa, nici mângâierile nu se sfârşesc. Am văzut cum pe Calea
Crucii, Paul şi-a găsit zelul credinţei şi a aprins flacăra iubirii. Am văzut cum
sf. Augustin a găsit drumul său, la fel sf. Francisc de Assisi, sf. Vincenţiu de'
Paoli, sf. Maximilian Kolbe, Maica Tereza de Calcuta. La fel şi noi suntem invitaţi
să găsim locul care ne revine şi împreună cu aceşti sfinţi mari şi curajoşi să descoperim
drumul vieţii noastre cu şi către Isus: calea bunătăţii şi a
adevărului, curajul iubirii". Am înţeles astfel – a încheiat Sf. Părinte
- că Via Crucis nu este o simplă colecţie de lucruri obscure şi triste din lume, nici
un moralism ce se dovedeşte ineficient în cele din urmă, nu e un strigăt de protest
care lasă lucrurile la fel ca înainte, dar: Ins - "Calea Crucii este calea
milostivirii, a milostivirii care pune capăt răului. Acestea le-am învăţat
de la papa Ioan Paul al II-lea. Da, Calea Crucii este calea milostivirii şi,
prin urmare, a mântuirii".