2006-04-15 19:02:28

"Calea Crucii e calea milostivirii şi a mântuirii": alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea la ritul Căii Crucii de la Colosseum în Vinerea Mare


RV 15 apr 2006. "În Crucea lui Isus Cristos, am văzut oglindindu-se toată suferinţa omenirii de astăzi": cu aceste cuvinte papa Benedict al XVI-lea a încheiat vineri seară celebrarea tradiţionalei Via Crucis (Calea Crucii) la Colosseumul roman, prima a pontificatului său. 62 de televiziuni au transmis în 42 de ţări ritul sacru, în timpul căruia Sf. Părinte a purtat Crucea la prima şi la ultima staţiune. Meditaţiile care au însoţit fiecare staţiune, scrise de arh. Angelo Comastri, vicarul general al Sanctităţii Sale pentru Cetatea Vaticanului, au dat glas la interogativele umane despre raportul său cu Dumnezeu, asupra răului din societatea de astăzi, despre incapacitatea de a vedea păcatul.
Ins - "L-am însoţit pe Isus care păşeşte pe Calea Crucii. L-am însoţit aici, pe drumul martirilor, în Coloseum, unde atât de mulţi au suferit pentru Cristos, şi-au dat viaţa pentru Domnul, aici unde Domnul însuşi a suferit din nou în ei".
Calea Crucii, a reluat Sf. Părinte, nu aparţine doar trecutului, unui singur punct precis al pământului. Crucea Domnului îmbrăţişează lumea, Calea Crucii sale traversează continentele şi timpurile. Străbătând Calea Crucii, noi nu putem fi simpli spectatori, suntem implicaţi fiecare, trebuie să căutăm locul nostru: noi unde suntem?
Ins - "Pe 'Via Crucis' nu avem posibilitatea de a fi neutri. Pilat, intelectualul sceptic, a încercat să rămână neutru, să nu se amestece. Dar tocmai în acest fel a luat poziţie împotriva justiţiei, prin conformismul carierei sale".
În Crucea lui Cristos, a continuat Papa, am văzut astăzi suferinţa copiilor abandonaţi şi abuzaţi, ameninţările la adresa familiei, dezbinarea lumii, mândria bogaţilor care nu-l văd pe Lazăr în faţa uşii lor şi sărăcia celor mulţi care suferă de foame şi de sete. Dar între numeroasele staţiuni de durere, am văzut şi staţiuni de mângâiere. Am văzut-o pe Mamă, a cărei bunătate rămâne fidelă până la moarte şi chiar dincolo de moarte. Am văzut-o pe femeia curajoasă care stă în faţa Domnului şi nu-i este teamă să-şi arate solidaritatea cu Cel suferind. L-am văzut pe Simon din Cirene, un african, care îl ajută pe Isus să ducă Crucea.
Ins - "Am văzut, în fine, cu ajutorul acestor staţiuni de mângâiere că după cum nu are capăt suferinţa, nici mângâierile nu se sfârşesc. Am văzut cum pe Calea Crucii, Paul şi-a găsit zelul credinţei şi a aprins flacăra iubirii. Am văzut cum sf. Augustin a găsit drumul său, la fel sf. Francisc de Assisi, sf. Vincenţiu de' Paoli, sf. Maximilian Kolbe, Maica Tereza de Calcuta. La fel şi noi suntem invitaţi să găsim locul care ne revine şi împreună cu aceşti sfinţi mari şi curajoşi să descoperim drumul vieţii noastre cu şi către Isus: calea bunătăţii şi a adevărului, curajul iubirii".
Am înţeles astfel – a încheiat Sf. Părinte - că Via Crucis nu este o simplă colecţie de lucruri obscure şi triste din lume, nici un moralism ce se dovedeşte ineficient în cele din urmă, nu e un strigăt de protest care lasă lucrurile la fel ca înainte, dar:
Ins - "Calea Crucii este calea milostivirii, a milostivirii care pune capăt răului. Acestea le-am învăţat de la papa Ioan Paul al II-lea. Da, Calea Crucii este calea milostivirii şi, prin urmare, a mântuirii".








All the contents on this site are copyrighted ©.