Stiri din sumarul emisiunii şi alte informaţii

(RV - 13 apr 2006) Episcopul Romei înconjurat de prezbiterii săi.
-Din prietenia spirituală cu Cristos derivă adevărata slujire a preotului, om care face să depindă de rugăciune tot rodul muncii sale: a afirmat Papa Benedict al XVI-lea la omilia din dimineaţa Joii Sfinte prezidând Liturghia binecuvântării uleiurilor în bazilica San Pietro concelebrată cu zeci de cardinali şi episcopi şi peste o mie de preoţi prezenţi la Roma.

-Celebrarea Pătimirii Domnului, prezidată de Papa în Vinerea Sfântă în bazilica vaticană începând de la ora 17. În ziua în care „Cristos Paştele nostru a fost jertfit”, Biserica - prin meditarea Patimilor Domnului şi Mirelui său şi prin adoraţia Crucii, comemorează propria origine din coasta străpunsă a lui Cristos şi mijloceşte pentru mântuirea întregii lumi. Ritul prezidat de Papa Benedict începe în tăcere cu gestul sugestiv al prosternării în faţa altarului, urmat de Liturgia Cuvântului, Rugăciunea universală pentru necesităţile întregii Bisericii dar şi ale întregii umaităţi, Adoraţia Crucii şi Ritul Împătăşaniei.

-Începând de la ora 21.15, Papa Benedict al XVI va conduce pentru prima dată ritul Căii Crucii la Colosseum din Roma iar la sfârşit va adresa credincioşilor un cuvânt de învăţătură şi va da Binecuvântarea Apostolică.

-Autorul meditaţiilor pentru "Via Crucis" din acest an la Colosseum sau amfiteatrul Flavius din Roma antică, este arhiepiscopul Angelo Comastri, vicar general al Sfântului Părinte pentru Cetatea Vaticanului care poartă Calea Crucii direct între crucile plantate în societatea de azi, între agresiuni împotriva vieţii şi familiei, înjosirea trupului, indecenţa celui care moare din cauza mizeriei în contrast cu cel care o face din abundenţă. Printre chipurile mulţimii care asistă la această cale dureroasă, evocare a acelei "Via dolorosa" din Ierusalim, autorul meditaţiilor pune în mod simbolic omul contemporan. Se opreşte prin expresii de intensă participare asupra relelor care lovesc familia, asupra atacurilor împotriva vieţii, asupra săracilor care cer să iasă din anonimatul indiferenţei. Primele staţiuni sunt o chemare la purificare pentru om, pentru spiritul şi acţiunile lui; stigmatizează pierderea sensului păcatului şi cultul absurd al Satanei drept cuceriri ale civilizaţiei; subliniază nevoia pe care o are lumea de femei, de soţii, de mame care să restituie oamenilor chipul frumos al umanităţii; prelatul surprinde suspinele mamelor de asasini, de drogaţi, de terorişti, cu urarea ca plânsul lor să se transforme în iubire care educă, în dialog care construieşte. Veronica, femeia care a şters faţa lui Isus, inspiră autorului un gând pentru cei mulţi fără chip, marginalizaţii vieţii. În legătură cu familia, autorul Căii Crucii vede în act o agresiune, o „antigeneză” tinzând să modifice gramatica însăşi a vieţii, aşa cum a gândit-o şi voit-o Dumnezeu. La a treia cădere a lui Isus sub povara Crucii mons. Comastri observă cu o metrică incisivă: lumea e formată din două camere: într-una se risipeşte, iar în cealaltă se crapă; într-una se moare din abundenţă, iar în cealaltă din lipsuri. Se întreabă: de ce nu deschidem o uşă? De ce nu facem o singură masă, comună ? În trupul despuiat al lui Isus, prelatul vatican vede femeia sau omul vândut şi cumpărat pe trotuarele oraşelor dar şi pe cele ale televiziunii, în casele devenite trotuare, întrucât, - stigmatizează - o tăcere impură a fost impusă cu viclenie asupra purităţii considerată ca duşman al iubirii. Din Crucea pe care moare Isus ia naştere sărăcia fericită a sfântului Francisc, a Maicii Tereza din Calcutta dar şi curajul lui Ioan Paul al II-lea. Viaţa se aseamănă uneori cu o lungă şi tristă sâmbătă sfântă. Totul pare sfârşit, pare că răul e mai tare decât binele...Dar credinţa ne face să vedem departe, să întrezărim luminile unei noi zile, dincolo de această zi. Credinţa garantează că ultimul cuvânt îi revine lui Dumnezeu: numai lui Dumnezeu! Credinţa este într-adevăr ca o mică făclie, dar este singura candelă care luminează noaptea lumii şi lumina ei plăpândă se îmbină cu primele lumini ale zilei: ziua lui Cristos Înviat. Istoria nu sfârşeşte deci în mormânt ci explodează în mormânt: aşa a promis Isus, aşa s-a întâmplat şi se va întâmpla.

-Colectă „Pro Terra Sancta”- În toate Bisericile Catolice din lume, colecta din Vinerea Sfântă este destinată ajutorării creştinilor din Ţara Sfântă. Şi anul acesta Congregaţia pentru Bisericile Orientale într-o scrisoare difuzată la începutul Postului a lansat un apel tuturor catolicilor pentru a-şi oferi contribuţia în favoarea acestor fraţi. Textul face aluzie la conflictul care de decenii se prelungeşte în acele locuri, privând comunităţile şi instituţiile catolice de mijloace adecvate pentru menţinerea şi promovarea de activităţi religioase şi umanitare. Atare situaţie dureroasă produce sărăcie şi şomaj, cu grave consecinţe asupra familiilor, şi alimentează fenomenul preocupant al exodului continuu al creştinilor. Creştinii din întreaga lume şi-au asumat întotdeauna grija pentru necesităţile spirituale şi materiale ale fraţilor şi surorilor care trăesc pe pământul lui Isus. Se acordă o mare atenţie persoanelor, comunităţilor, deci şi locurilor sfinte, sanctuarelor străvechi şi celebre, atât de dragi creştinătăţii pentru semnifcaţia lor religioasă dar şi istorică şi artistică. Colecta înţelege să consimtă în Ţara Sfântă vestirea lui Cristos răstignit şi înviat, de către o Biserică vie

-Celebrări de Vinerea Sfântă la Ierusalim potrivit ritului latin. La ora 8.15 dimineaţa Celebrarea Pătimirii Domnului pe Calvar şi succesiva Calea Crucii pe cunoscuta „Via dolorosa” de la pretoriul lui Pilat până la Sfântul Mormânt. În cursul după amiezii. Liturgia Orelor şi Procesiunea funebră la Sfântul Mormânt.

-Vineri 14 aprilie, în calendarul bizantin sfinţii Aristarh, Pudes, Trofim apostoli din cei 70, Liturghia Înaintesfinţitelor; în calendarul roman sau latin Vinerea Sfântă, post şi abstinenţă ; totodată sfinţii Tiburţiu, Valerian şi Maxim, martiri secolul 3