Calea Crucii la Colosseum in Vinerea Sfântă 2006 : meditaţii scrise de arhiepiscopul Angelo Comastri

(RV - 12 apr 2006) Via Crucis. 14 meditaţii şi tot atâtea rugăciuni care privesc sacrificiul lui Isus şi relele din omenirea de azi. În textul pentru Calea Crucii, care va fi prezitadă vineri seară la Colosseum de papa Benedict al XVI-lea, autorul reflecţiilor, arhiepiscopul Angelo Comastri, vicar al papei pentru Cetatea Vaticanului, se opreşte cu expresii de intensă participare asupra relelor care lovesc familia, asupra atacurilor împotriva vieţii, asupra săracilor care cer să iasă din anonimatul indiferenţei. Broşura este disponibilă începând de marţi 11 aprilie în numeroase librării şi poate fi cerută printr-o comandă la editura vaticană.
INS- secvenţe muzicale din "Stabat Mater" de Vivaldi.

Există două puteri certe care se ciocnesc în timp ce Isus urcă pe Calvar: puterea devastatoare a păcatului şi cea vindecătoare a iubirii lui Dumnezeu. În acest fel începe îndelunga meditaţie a arhiepiscopului Angelo Comastri asupra Căii Crucii. Cuvintele sale evocative, în măsură să suscite emoţii graţie limbajului figurat foarte viu, nu se limitează doar la a reflecta asupra durerilor care au însoţit, acum două mii de ani, calea sfâşietoare a lui Isus către supliciul final.
Mons. Comastri poartă Calea Crucii direct între crucile plantate în societatea de azi, între agresiuni împotriva vieţii şi familiei, înjosirea trupului, indecenţa celui care moare din cauza mizeriei în contrast cu cel care o face din abundenţă.
Primele staţiuni sunt o chemare la purificare pentru om, pentru spiritul lui ca şi pentru acţiunile lui. Ajută-ne - scrie în prima rugăciune - să nu devenim niciodată călăii fraţilor lipsiţi de apărare...Ajută-ne să respingem apa lui Pilat pentru că nu curăţă mâinile, ci le murdăreşte cu sânge nevinovat.
Printre chipurile mulţimii care asistă la această cale dureroasă-Via dolorosa, mons. Comastri pune în mod simbolic omul contemporan. Dacă oamenii cu păcatele lor absurde au construit Crucea neliniştilor lor, Dumnezeu - scrie arhiepiscopul Comastri - o ia pe umerii săi într-un mister de bunătate. Apoi, Isus, se clatină şi, în această primă cădere vicarul papei pentru cetatea Vaticanului vede pierderea sensului păcatului. Azi se răspândeşte cu vicleană propagandă o apologie neghioabă a răului - afirmă. Un cult absurd al Satanei, prezentându-le drept cuceriri de civilizaţie. Când Isus întâlneşte mama, pentru mons. Comastri este momentul de a reflecta asupra nevoii pe care lumea o are de femei, de soţii, de mame, care să restituie oamenilor chipul frumos al umanităţii. Mai departe, prelatul vatican desprinde suspinele mamelor de asasini, de drogaţi, de terorişti, urând ca plânsul să se transforme în iubire care educă, în dialog care construieşte.
INS- secvenţe din "Stabat Mater" de Vivaldi.
Veronica, femeia care a şters chipul lui Isus, inspiră un gând pentru cei mulţi fără chip, marginalizaţii vieţii. Ar fi suficient un pas, scrie mons. Comastri, şi cerşetorul nu ar mai fi singur, în familie ar reveni pacea. Şi tocmai în legătură cu familia autorul Căii Crucii vede în act o agresiune, o "antigeneză" tinzând să modifice gramatica însăşi a vieţii, aşa cum a gândit-o şi a voit-o Dumnezeu. Cu a treia cădere a lui Isus, cei amintiţi sunt săracii. Obsevă mons. Comastri cu o metrică incisivă: lumea e formată din două camere. Într-una se risipeşte iar în cealalată se crapă. Într-una se moare din abundenţă iar în cealaltă din lipsuri. De ce nu se deschide o uşă, o poartă? - se întreabă mons. Comastri. De ce nu formăm o singură masă, comună? Şi continuă: în trupul despuiat al lui Isus, vândut şi cumpărat pe trotuare, ale oraşelor dar şi pe troturalele televiziunii, în casele devenite trotuare, întrucât - stgmatizează - o tăcere impură a fost impusă cu viclenie asupra purităţii, considerată ca duşman al iubirii. Este însă din Crucea pe care Isus moare -arată mai departe mons. Comastri - că ia naştere sărăcia fericită a sfântului Francisc, sau minunata carismă a Maicii Tereza din Caluctta, sau şi curajul lui Ioan Paul al II-lea.
O certitudine ne luminează: calea, scrie prelatul vatican, nu sfârşeşte pe Cruce ci trece mai departe, merge în Împărăţia Vieţii şi în explozia bucuriei pe care nimeni nu ni le va putea răpi.
INS- secvenţe musicale din "Stabat Mater" de Vivaldi

Aici, serviciul în format sonor: