Episcopii, succesori ai Apostolilor, apărători ai adevărului şi martori ai carităţii

(RV - 5 apr 2006) Comuniunea existenta în Biserica, dar de iubire si de adevar suscitat de Duhul Sfânt, nu poate fi trăită cu cel care o refuză şi nu acceptă să o traiască în Biserică. Acesta este unul din pasajele-cheie ale catehezei papei Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri, care a văzut circa 30 de mii de credinciosi, romani si pelerini, reumplând pentru a treia oara în patru zile Piaţa Sfântul Petru. Papa a evidenţiat mult rolul episcopilor şi al clerului în apărarea credinţei şi a exprimat apoi cuvinte de satisfacţie pentru „orizonturile de pace” ce s-au deschis pentru Spania şi Ţara Bască.

Întreaga Biserică este a Duhului Sfânt iar „depozitul credinţei” este încredinţat apostolilor şi succesorilor lor, care sunt episcopii ajutaţi de colaboratori lor, preoţii. Ei au îndatorirea de a-l păzi „în adevăr şi în caritate” în ciuda slăbiciunilor ce pot exista chiar şi în Biserică. Înaltul magister al lui Benedict al XVI-lea devine cateheză privind raportul dintre ceea ce leagă Biserica şi slujitorii ei calificaţi, o cateheză începută cu o lună în urmă. Papa s-a inspirat din cartea Faptele Apostolilor care descrie prima comunitate reunită şi întărită de predică, de Euharistie, de caritatea fraternă: „Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune” (Fap 2,42). INS- lectură în franceză
Comuniunea - a explicat Papa- se naşte din credinţa suscitată de predica apostolică, se nutreşte din frângerea pâinii şi din rugăciuni şi se exprimă în caritatea fraternă şi în slujire. Suntem în faţa descrierii comuniunii Bisericii în formare în bogăţia dinamismelor interne şi a expresiilor sale vizibile: darul comuniunii este păzit şi promovat îndeosebi de ministerul apostolic, care la rândul său este dar pentru toată comunitatea. Toate sunt „valori” care „din păcate”- a observa Pontiful, nu pun la adăpost de pericolul divizărilor interne nici chiar acel prim nucleu de credincioşi. Este vorba mai ales de divizări privnd adevărurile de credinţă:
INS- „Această legătură intimă a Bisericii cu Duhul nu anulează umanitatea noastră cu toată slăbiciunea ei şi astfel comunitatea ucenicilor cunoaşte bine încercarea, constituită mai ales de contrastele referitoare la adevărul de credinţă ce comortă lacerări, în consecinţă, ale comuniunii. Aşa cum comuniunea iubirii există încă de la început şi va exista până la sfârşit (cfr 1In 1,1) tot aşa încă de la început intervine divizarea. Nu trebuie să ne mirăm că există şi astăzi. Sfântul Ioan spune: „Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, pentru că, dacă ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi, dar trebuia să se arate că nu toţi sunt de-ai noştri” (1In 2,19). Deci există pericolul în toate împrejurările lumii şi în toate slăbiciunile inclusiv ale Bisericii de a pierde credinţa, şi astfel de a pierde iubirea şi frăţietatea.
INS -Prin urmare e o datorie precisă, pentru cine crede în Biserica iubirii şi vrea să trăiască în ea, să-şi dea seama de acest pericol şi să accepte faptul că nu e cu putinţă comuniunea cu cine s-a îndepărtat de învăţătura mântuirii (cfr 2In 9-11).
Biserica iubirii - a afirmat Papa Benedict - este şi biserica adevărului, înţeles ca fidelitate faţă de Evanghelia încredinţată de Domnul Isus celor care sunt ai săi. Dar familia fiilor lui Dumnezeu
pentru a trăi în unitate şi în pace - a observat mai departe Papa - are nevoie de cinvea care să o păzească în adevăr şi să o călăuzească prin discernământ înţelept exprimat cu autoritate. Este ceea ce se întâmplă îndeplinind ministerul Apostolilor:
INS- „Sarcina episcopilor, a succesorilor apostolilor, este în acest sens, înainte de toate, un serviciu de iubire. Iar caritatea pe care ei trebuie să o trăiască şi să o promoveze este, cum s-a spus, inseparabilă de adevărul pe care îl păzesc (...) Şi toate acestea, pe care le vedem în Biserica de la început, fac să ne rugăm pentru succesorii apostolilor, pentru toţi episcopii şi pentru succesorii lui Petru, ca să fie realemnte împreună, păzitori ai adevărului şi ai iubirii, ca să fie în acest sens realmente apostoli ai lui Cristos şi ca lumina sa să nu se stingă niciodată în Biserică şi în lume”.
La începutul catehezei Papa Benedict a reprodus un important citat din Sfântul Irineu în care martirul şi teologul de la sfârşitul secolului al doilea exprimă esenţa comuniunii Bisericii în adevărul Duhului Sfânt: „Unde este Biserica, acolo este şi Duhul lui Dumnezeu; şi unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica şi orice har; căci Duhul este adevăr” (Adversus haereses, III, 24,1: PL VII, 966).

Constrâns să suporte cu răbdare în timpul catehezei intensele rafale de vânt din Piaţa Sfântul Petru, într-o zi cu cerul închis acoperit de nori, Papa şi-a permis la un moment dat observaţia:
INS- „Vântul nu este întotdeauna identic cu Duhul Sfânt, dar poate să facă să ne gândim şi la puterea Duhului Sfânt”.
Ca de obieci, Benedict al XVI-lea a repropus apoi cateheza pe scrut în şapte limbi, salutând diferitele grupuri de pelerini, între acre astăzi se aflau şi aproximativ o sută de surdo-muţi, care au putut urmări desfăşurarea audienţei graţie traducerii prin gesturi transmise pe maxi-ecrane. Prezenţa celor circa 1500 de polonezi la audienţa generală, i-a oferit Papei prilejul de a mulţumi din nou pentru Pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, marele său predecesor. S-a oprit apoi îndelung la pelerinii de limba spaniolă, care poimâine vor celebra cei 500 de ani de la naşterea sfântului Francisc Xaveriu, moment ce i-a dat prilejul lui Benedict al XVI-lea pentru menţionarea unui alt fapt important:
INS- Vă invit să vă rugaţi pentru ca, prin mijlocirea acestui Sfânt, toţi să-şi intensifice eforturile pentru a consolida orizonturile de pace care par să se deschidă în Ţara bască şi în toată Spania şi pentru a depăşi obstacolele ce pot să se prezinte în timpul acestui proces.
Primiţi, stimaţi ascultători şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Papa, la terminarea audienţei generale de miercuri 5 aprilie în Piaţa Sfântul Petru după intonarea în cor a ruăcăciunii „Tatăl nostru” în limba latină „Pater noster”.

Aici, serviciul complet în format sonor: