Eutanasia: un răspuns greşit la o problemă serioasă

RV - 21 mar 2006. În diferite medii ale societăţii occidentale, cu precădere europene, a revenit în prim plan problematica eutanasiei. Dacă Biserica apără dreptul la viaţă al persoanei umane, de la concepere la apusul ei natural, cum privesc medicii această sfidare?
"Eutanasia este un răspuns greşit la o problemă serioasă" – afirmă într-o notă directorul Centrului de bioetică al Universităţii Catolice "Sacro Cuore", din Italia, prof. Adriano Pessina. Dezbaterea aprinsă în jurul chestiunii eutanasiei, afirmă prof. Pessina, readuce în prim plan necesitatea unei reflecţii atente cu privire la tutelarea demnităţii şi a vieţii persoanei muribunde.
La "reductio ad Hitlerum" a dezbaterii despre eutanasie este greşită pentru că nu ţine cont de faptul că astăzi aceste practici sunt promovate în interiorul culturilor care se pretind "liberale şi radicale", în timp ce este absolut fondată preocuparea celui care nu intenţionează să introducă în arta medicală practici care sunt contrare principiului de tutelare a vieţii personale a oricărui pacient.
Eutanasia este un răspuns greşit la o problemă serioasă, cea a formelor acute de durere la sfârşitul vieţii. Nu există nici un drept de a muri pentru că moartea nu este un drept ci un fapt: există, în schimb, necesitatea de a promova dreptul şi accesul la îngrijire şi la asistenţă pînă la moartea naturală. Astăzi trebuie încurajată şi împlementată o cultură de asistenţă faţă de muribund care să ia în calcul toate formele de atenuare a durerii şi de acompaniament existenţial, uman şi religios faţă de persoana umană".
"Atenţia pentru suferinţa umană şi justa preocupare pentru încetarea oriecărei forme de înverşunare terapeutică" – afirmă directorul centrului de bioeteică a Universităţii Catolice Sacro Cuore – "nu sunt conciliabile cu logica eutanasiei, cu atât mai puţin în formele ei birocratice aseptice şi impersonale.
Există o legitimitate morală şi democratică de a manifesta în mod clar şi argumentat opoziţia faţă de legi considerate injuste (ar fi suficient să ne gândim la mişcarea care se opune pedepsei cu moartea), oriunde ar fi promulgate, întru cât există şi o responsabilitate morală şi socială în legătură cu practici care contravin recunoaşterii valorilor universale fundamentale şi constitutive ale societăţii şi solidarităţii umane.
În timp ce în Italia se vorbeşte despre eutanasie, se trece cu vederea ceea ce încă nu se face pentru a permite persoanei umane muribunde să-şi încheie existenţa cu seninătate.
Eutanasia riscă să fie o nouă frontieră ideologică de celebrare idealistă şi individualistă a libertăţii umane.
Recunoaşterea demnităţii inalienabile a fiecărei fiinţe umane trebuie să fie un imbold de a promova, chiar şi la capătul vieţii, cea mai înaltă calitate a vieţii cu putinţă. Aceasta este sfidarea care stă în faţa societăţii noastre şi în faţa unei reînnoite conştiinţe a responsabilităţii care revine artei medicale" – încheie nota sa, directorul centrului de bioetică, prof. Adriano Pessina.