"Lăsaţi-mă să mă duc. Forţa slăbiciunii lui Ioan Paul II": titlul unei cărţi de mai mulţi autori, inclusiv mons. Dziwisz

(RV 15 mar 2006) "Lăsaţi-mă să mă duc la casa Tatălui": Ioan Paul II a rostit aceste cuvinte înainte de a muri. Ultimele sale zile şi suferinţa care l-a marcat mai ales la sfârşitul Pontificatului său, sunt povestite de secretarul să mons. StanislaW Dziwisz, împreună cu responsabilul ediţiei poloneze a cotidianului vatican "L'Osservatore Romano", Czeslaw Drazek, de medicul personal Renato Buzzonetti şi de monseniorul Angelo Comastri, vicar general al Sfântului Părinte pentru Cetatea Vaticanului într-o carte intitulată "Lăsaţi-mă să mă duc. Forţa slăbiciunii lui Ioan Paul II". Această carte reparcurge şi momentele mai dureroase ale vieţii lui Karol Wojtyla: copilărie, anii ocupaţiei naziste in Polonia, apoi atentatul din 13 mai 1981, internătirle la spitalul Gemelli din Roma, diagnosticarea tumorii intestinale, morbul Prkinson. "O vizită a lui Dumnezeu": în acest fel a definit mons. Dziwisz durerea trăită de Ioan Paul II ce i-a fost dată însă pentru a face să se nască opere de iubire faţă de aproapele. O uniune profundă cu Dumnezeu a Pontifului dispărut. O participare la Misterul pascal care a devenit mai evidentă tocmai în zilele Săptămânii Sfinte de anul trecut. Dar mai puternică decât moartea a fost întărirea adusă lui Ioan Paul II de iubirea lui Cristos, explică arhiepiscopul de Cracovia, numit cardinal. Mediczl Renato Buzzonetti povesteşte despre cuvintele şoptite în poloneză "Isus, Maria, maica mea" atunci când salvarea îl trasporta pew Sfântul Părinte rănit de Ali Agca; îşi aminteşte însă şi ziua în care Ioan Paul II i-a cerut să devină medicul său personal prezentându-i pe scurt istoria sa medicală; îşi aminteşte şi ultimele sale ore. Întotdeauna a demonstrat o profundă linişte sufletească - afirmă medicul Buzzonetti - care în ciuda unor momente de umană, vizibilă nemulţumire, îl făcea să accepte boala din mâinile lui Dumnezeu, durerea fizică, inactivitatea impusă. Arhiepiscopul Angelo Comastri se face purtător de cuvânt al percepţiilor celor mai mulţi. Putem spune - scrie în carte - că funeraliile lui Ioan Paul II au fost experienţă într-adevăr extraordinară în care, într-un fel, s-a perceput puterea lui Dumnezeu care, prin Biserica sa, vrea să formeze din toate popoarele o mare familie.