"Discipolii şi misionarii lui Cristos, astăzi": prima întâlnire a mişcărilor bisericeşti
din America Latină
RV - 8 mar 2006. Începe joi la Bogotà (Columbia), prima întâlnire a Mişcărilor bisericeşti
şi a Noilor comunităţi din America Latină, în organizarea Consiliului pontifical pentru
laici şi a Consiliului episcopal latin-american. La această întâlnire continentatlă,
pe tema "Discipolii şi misionarii lui Cristos, astăzi", participă reprezentanţi a
circa 50 de mişcări şi comunităţi bisericeşti din America Latină împreună cu 40 de
episcopi. "Raportul Învăţător-ucenic este fundamental în viaţa creştinului, e
fundamental pentru identitatea şi misiunea sa", a afirmat arhiepiscopul Stanislaw
Rylko, preşedintele Consiliului pontifical pentru laici, într-un interviu acordat
postului nostru de radio. "Astăzi sunt mulţi pseudo-învăţători care amăgesc prin promisiuni
de fericire la preţ redus. Mişcările bisericeşti şi Noile comunităţi sunt un răspuns
prompt al Duhului Sfânt la această provocare a timpurilor noastre, prin itinerarii
pedagogice de formare a creştinilor adulţi în credinţă şi ca itinerarii de redescoperire
a lui Cristos ca singurul Învăţător şi Domn". Reuniunea mişcărilor bisericeşti,
a afirmat arh. Rylko, este un semn de vitalitate misionară a Bisericii latin-americane.
Acestea au o incredibilă fantezie misionară, oferind ambiente educative cu o mare
forţă de convingere, în care se formează adevăraţi discipoli ai lui Isus Cristos.
Formarea şi vestirea sunt două sfidări la care fiecare generaţie de creştini trebuie
să dea un răspuns. Redactorul nostru a cerut arh. Rylko o reflecţie despre subiectul
delicat al necesităţii de a armoniza carisma acestor mişcări cu instituţiile bisericeşti.
"Papa Ioan Paul al II-lea, a răspuns arh. Rylko, sublinia că instituţia şi carisma
nu sunt într-un raport de opoziţie, ci ambele sunt esenţiale în viaţa Bisericii. Iar
Sf. Părinte Benedict al XVI-lea insistă ca raportul dintre carismă şi instituţie să
ne se reducă la o simplă dialectică de principii. Carisma are nevoie de instituţie
pentru a fi confirmată şi să dureze în timp, iar instituţia are nevoie de carismă
pentru a nu-şi pierde vitalitatea. Mişcările bisericeşti trebuie să se însereze cu
umilinţă, sublinia Ioan Paul al II-lea, în ţesutul viu al Bisericii locale, în spirit
de slujire şi colaborare, pentru ca păstorii să le poată primi în mod cordial şi
să le însoţească prin iubirea lor paternă". Referitor apoi la fenomenul sectelor,
cu efecte negative în rândul credincioşilor, arh. Rylko a afirmat: "forţa sectelor
constă în căldura umană". Or, a continuat prelatul, Mişcările bisericeşti şi Noile
comunităţi pot da un răspuns providenţial la această exigenţă umană. "Iată care cred
că este răspunsul la provocările sectelor: comunităţile mici".