O turmă mică şi credincioasă: comunitatea română greco-catolică din Roma-Làbaro

(RV - 5 mar 2006) - Sărbătoare, duminică 5 martie, înainte de începutul Postului Mare, pentru comunitatea română greco-catolică din Làbaro şi împrejurimi: un an de când se reuneşte oficial în mica biserică din acest cartier cu renume istoric creştin din Roma. Este locul unde, potrivit tradiţiei, împăratul Constantin a văzut pe cer o cruce, semn ce l-a făcut să adopte pe stindardele armatei sale inscripţia „In hoc signo vinces”, „În acest semn vei învinge”. Era înainte de bătălia decisivă împotriva lui Maxenţiu de la podul Milvius de pe Tibru în anul 312.
Aici, în acest cartier roman se reunesc circa o 150 de credincioşi români, greco-catolici, şi nu numai, pentru Sfintele Liturghii. Inima comunităţii este părintele Serafim Vescan Iulian, un om despre care se poate spune că îngrijeşte credincioşii cu ceva din iubirea cuprinsă în numele de „Serafim” şi căruia, după cum am putut constata, credincioşii îi răspund pe măsură. Duminică la poarta bisericii din Labaro fâlfâiau drapelele României şi Italiei iar la uşa de la intrare steagul papal. Cu jumătate de oră înainte de liturghie, comunitatea era deja în rugăciune. Treptat biserica s-a umplut, mulţi dintre credincioşi rămânând afară. Liturghia în ritul bizantin al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică a fost oficiată de pr. Vasile Sabo împreună cu părintele Serafim, capelanul comunităţii, şi ca oaspete, cel care scrie şi vă vorbeşte. A slujit pr.diacon Marius Cerghizan. Răspunsurile au fost date un grup de studenţi seminarişti greco-catolici de la Colegiul Pontifical „Pio Romeno”. Trebuie subliniat că este un cor cizelat, îngrijit, condus de maestrul Radu Mureşan care a însufleţit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu melodii alese dar nu străine de sufletul credincioşilor, aceştia intervenind cu sublinieri la momente potrivite. La începutul Liturghiei pr. Marco Gnavi, a adresat credincioşilor un salut de încurajare şi apreciere din partea Vicariatului Romei. Slujba a decurs în mare ordine. N-am văzut îmbulzeală, nici intrări şi ieşiri din biserică după aprinderea unei lumânări ci participare de suflet într-o atmosferă de familie aşa cum se cuvine în casa Domnului.
Demn de amintit este şi faptul că pentru cimentarea comunităţii pr. Serafim organizează cu credincioşi frecvente reuniuni şi pelerinaje la diferite sanctuare din Italia. Comunitatea editează şi o mică publicaţie „Cruce şi Înviere” ajunsă acum la al cincilea număr.
În continuare, ascultaţi alte amănunte de la părintele Serafim şi în ordine mărturia a doi credincioşi: