Papa către parohii din Roma: "simplitatea este cel mai bun program spiritual al Postului Mare"

RV - 4 mar 2006. A fost publicat vineri de Sala de Presă a Sf. Scaun textul dialogului Papei cu parohii romani, desfăşurat joi în Aula Binecuvântărilor, la tradiţionala întâlnire ocazionată de începutul Postului Mare. O întâlnire definită "fraternă" de însuşi Sf. Părinte, care a răspuns, timp de aproape două ore, la întrebările şi preocupările preoţilor. Printre numeroasele subiecte, amintim "dramele şi speranţele Africii" în care responsabilităţile unui colonialism încă neîncheiat se îmbină cu interesele actuale ale marilor puteri, "apărarea familiei", "sensul de solitudine care-i afectează pe tineri". Referitor apoi la rolul femeii în Biserică, Benedict al XVI-lea a spus că e just să ne întrebăm "dacă nu se poate acorda femeilor un spaţiu mai mare, mai multe posturi de răspundere".
Ocazia întâlnirii cu clerul roman a fost începutul postului mare şi Papa a prezentat "programul" său invitându-i pe toţi să aleagă viaţa, pe urmele lui Isus. Benedict al XVI-lea a amintit "mare înşelare a creştinismului, produsă în Occidentul ultimilor o sută de ani", citându-l în acest sens pe filosoful Nietzsche, potrivită căruia creştinismul ar închide poarta vieţii, prin poruncile şi interdicţiile sale. Nu puţini adepţi ai acestei viziuni afirmă: "vrem să avem viaţa, eliberându-ne de Cruce, eliberându-ne de aceste porunci şi de toate "nu"-urile". Dar răspunsul, a afirmat Sf. Părinte, nu poate fi decât paradoxul lui Isus: "cine vrea să-şi salveze viaţa, o va pierde, dar cine-şi va pierde viaţa pentru mine, o va salva". "Acesta este sensul ultim al Crucii: numai dăruind viaţa, o putem găsi".
Pentru a înţelege acest paradox, trebuie să intrăm în relaţie cu Dumnezeu, mai mult, să devenim prietenii lui Isus. "Viaţa umană este relaţie – a spus Papa. Numai în relaţie, fără a ne închide în noi înşine, putem avea viaţa. Şi relaţia fundamentală este relaţia cu Creatorul, altfel celelalte relaţii sunt fragile". Esenţial, aşadar, este "să-l alegem pe Dumnezeu care ne-a arătat chipul său în Cristos, care a biruit ura pe Cruce, adică în iubirea pînă la sfârşit".
Cum putem ajunge însă la această credinţă vie? "Credinţa – a subliniat Succesorul lui Petru – este un dar. Prin urmare, prima condiţie este să fim dispuşi să ni se dăruiască ceva, să nu ne considerăm autosuficienţi". Trebuie să ne deschidem, în conştiinţa că "Domnul dăruieşte cu adevărat, şi să ne lăsăm permeaţi de dar în modul nostru de a gândi, în afecţiunea şi în voinţa noastră". Pentru aceasta, însă, e nevoie de un colocviu permanent cu Domnul. Mai mult, este un punct esenţial pe care Papa îl subliniază: "Nimeni nu junge să creadă cu de la sine putere. Noi credem întotdeauna "în" şi "cu" Biserica. Crezul este întotdeauna un act de împărtăşire, un mod de a se lăsa luat într-o comuniune de drum, de viaţă, de cuvânt, de gândire".
Acest drum trebuie parcurs cu mare umilinţă, pentru că "trebuie să acceptăm insuficienţa noastră, acest "eu" care nu este niciodată perfect dar tinde tot mai mult spre Domnul, pentru a intra în comuniune cu El şi cu ceilalţi". Numai în acest fel putem creşte, "acceptând cu umilinţă că nu vom fi perfecţi niciodată, iar prin acceptarea imperfecţiunilor noastre putem accepta mai uşor şi limitele celuilalt, lăsându-ne cu toţii formaţi şi re-formaţi mereu din nou de Domnul". Postul Mare se transformă în acest fel într-un drum către bucuria intensă a Învierii.
Papa a încheiat colocviul cu o exhortaţie către preoţi: "Să devenim mai simpli. Mi se pare că regăsim aici un program extraordinar. Să încercăm să-l punem în practică şi în acest fel vom fi mai deschişi pentru Domnul şi pentru lume".
Aici, acelaşi servici, în format audio: