Staţiune de Postul mare prezidată de Benedict XVI în bazilica Sfânta Sabina de pe colina romană Aventin

(RV - 1 mar 2006) Miercuri, încursul după-amiezii Benedict XVI a prezidat riturile sacre pentru începutul Postului mare, aşa cum se celebrează la Roma. Este vorba de procesiunea de păcăinţă de la bazilica Sfântul Anselm şi staţiunea cvadragezimală (oprire, popas) în bazilica Sfânta Sabina cu celebrarea euharistică şi ritul binecuvântării şi al punerii cenuşii pe cap. La procesiune au participat cardinali, arhiepiscopi, episcopi, călugări benedictini de la mănăstirea Sfântul Anselm şi călugări dominicani de la mănăstirea Sfânta Sabina, cărora li s-au adăugat preoţi, alţi călugări şi călugăriţe şi numeroşi credincioşi. Redăm pe scurt omilia lui Benedict XVI în care explică semnificaţia staţiunilor de Postul mare la Roma şi înţelesul profund al faptelor de caritate.

Procesiunea de pocăinţă, cu care am început astăzi celebrarea, - a spus Pontiful- ne-a ajutat să păşim în atmosfera specifică a Postului mare, care este un pelerinaj personal şi comunitar de convertire şi de reînnoire spirituală.

 
După străvechea tradiţie romană a staţiunilor Postului mare, în timpul acestei perioade credincioşii împreună cu pelerinii se adună în fiecare zi şi fac popas, oprire - în latină statio - la una din multele „memorii” ale Martirilor care constituie temeliile Bisericii de la Roma. În bazilicile, unde sunt expuse relicvele lor, este celebrată sfânta Liturghie precedată de o procesiune în timpul căreia se cântă litaniile Sfinţilor. Se celebrează astfel memoria tuturor celor care cu sângele lor au dat mărturie pentru Cristos, iar evocarea lor este de imbold pentru fiecare creştin de a-şi reînnoi propria adeziune la Evanghelie.

Cu toată trecerea secolelor, aceste rituri îşi păstrează valoarea deoarece amintesc cât este de important, şi în aceste timpuri ale noastre, a primi fără compromisuri cuvintele lui Isus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze”(Lc 9,23).

Pontiful a explicat sensul punerii cenuşii pe cap şi a comentat pe scurt lecturile biblice referindu-se la armele de luptă ale creştinului care se pregăteşte la bucuria Paştelui învierii: rugăciunea, postul şi pomana. Toate fapte primite de Dumnezeu care vede în ascuns şi va răsplăti pe cei care fac binele cu smerenie şi în mod dezinteresat.

Aspectul concret al iubirii - a spus Benedict XVI - constituie unul dintre elementele esenţiale ale vieţii creştinilor, care sunt încurajaţi de Isus să fie lumină a lumii, pentru ca oamenii să vadă faptele lor bune şi să-L preamărească pe Dumnezeu (cfr MT,516). Această recomandare este pentru noi cât se poate de oportună la începutul Postului mare, pentru ca să înţelegem tot mai mult că „iubirea, caritatea, nu este pentru Biserică o formă de asistenţă socială...dar ţine de însăşi natura ei, este o expresie de nerenunţat a înseşi esenţei sale”(Deus caritas est, 25, a).

Iubirea, cum repetă Isus astăzi în Evanghelie, trebuie să se traducă în gesturi concrete faţă de aproapele, în special faţă de cei săraci şi nevoiaşi, subordonând întotdeauna valoarea "faptelor bune" sincerităţii raportului cu "Tatăl care este în ceruri".


Iubirea adevărată se traduce în gesturi ce nu exclud pe nimeni, după exemplul bunului Samaritean, care, cu mare deschidere de suflet, ajuntă un necunoscut în dificultate, întâlnit „din întâmplare” de-a lungul drumului (cfr Lc 10,31).

Acelaşi seriviciu cu inserţii sonore de la staţiunea de pe Aventin, mai jos la difuzor: