Cine începe să-l vadă pe Dumnezeu... vede cu alţi ochi şi fratele cu necesităţile sale.

(RV - 01 mar 2006) Audienţa generală. Postul mare, timp prielnic pentru a se converti la iubirea lui Dumnezeu, la iubirea lui Cristos, care, cum citim în Evanghelie „Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele”(Mt 9,36): convertire la iubirea faţă de alţii, care să ne apropie de exigenţele aproapelui, deoarece „indiferenţa faţă de săraci este intolerabilă în ochii lui Cristos”; convertire la adevărul Evangheliei, împotriva minciunii şi a răului care „înveninează omenirea”.

La audienţa generală de miercuri, desfăşurată din nou în Piaţa Sfântul Petru, Benedict XVI a invitat creştinii la convertirea inimii dar şi a felului personal de a acţiona pe care Postul mare o comportă în mod necesar. Între cele 12 mii de persoane prezente , de subliniat, între altele, saluturile cordiale pe care papa le-a schimbat la sfârşit cu un grup de lideri musulmani şi evrei prezenţi la audienţă.

La începutul Postului mare creştinii păşesc cu Isus în pustiu. Împreună cu el se roagă, meditează, postesc, dar mai presus de toate redescoperă iubirea faţă de alţii, mai ales dacă săraci. Motivul ? Deoarece Postul mare este perioada privilegiată a iubirii care se traduce în fapte de caritate ce fac ca inima să se convertească. Conicidenţa Miercurei Cenuşii cu ziua audienţei generale i-a permis lui Benededict XVI să introducă, printr-o cateheză cu un profund conţinut, timpul liturgic care va culmina cu misterele Triduum-ului pascal al pătimirii, morţii şi învierii Domnului.
 
Astăzi începe un drum de reflecţie şi de rugăciune cu toţi creştinii lumii pentru a ne îndrepta în mod spiritual spre Calvar, meditând misterle centrale ale credinţei. Ne vom pregăti astfel la trăi, după misterul Crucii, bucuria Paştelui învierii. Simbolul cenuşii pe cap, a explicat Papa, are sensul unei solicitări spirituale: aceea de a ne face -conştienţi de toată vremelnicia umană- „să punem din nou orice speranţă numai în Dumnezeu”. Cum ? Întorcându-ne în mod personal şi comunitar la Evanghelie, care este „Cuvântul adevărului” şi a-i deveni martor.

Viaţa creştinului este viaţă de credinţă, întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu şi nutrită de el. În încercările vieţii şi în orice ispită secretul biruinţei stă în a da ascultare Cuvântului de adevăr şi în a refuza cu hotărâre minciunea şi răul. Acesta este programul adevărat şi central al timpului Postului mare: a trăi, a spune şi face adevărul şi a respinge minciuna care înveninează umanitatea şi o poartă la toate relele.

Postul mare, a continuat papa Benedict, „ne îmboldeşte” spre un parcurs ascetic şi liturgic” care, pe de
o parte, ne face „să deschidem inima la iubirea milostivă a lui Cristos”, pe de alta, „ne permite să privim cu ochi noi la fraţi şi la nevoile lor”.
 
Cine începe să-l vadă pe Dumnezeu... vede cu alţi ochi şi fratele. Descoperă fratele, necesităţile sale. De aceea Postul mare, ca ascultare a Adevărului, este în acelaşi timp moment favorabil pentru a ne converti la iubire... Să ne convertim inevitabil la iubire!” Aceste cuvinte, improvizate pe marginea textului, l-au făcut pe Papa să amintească cele trei dimensiuni care caraterizează această perioadă de pocăinţă, menţionate şi în Mesajul său pentru Postul mare 2006: postul, pocăinţa şi, în mod special, pomana, solidaritatea creştină care este mai mult decât acte de filantropie.

Să fie zile de reflecţie şi de intensă rugăciune, în care să ne lăsăm călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care liturgia ni-l propune din abundenţă. Pe lângă aceasta, Postul mare să fie un timp de post, de pocăinţă şi de atenţie vigilentă la noi înşine, convinşi că lupta împotriva păcatului nu se termină niciodată, fiindcă ispita este o realitate de fiecare zi iar fragilitatea şi iluzia sunt experienţe ale tuturor. Postul mare să fie, în fine, prin pomană, prilej de sinceră împărţire a darurilor primite cu fraţii, şi de atenţie faţă de nevoile celor mai săraci şi părăsiţi.

Ca de obiecei, Papa şi-a încheiat cateheza cu un gând la Maica Domnului. În acest itinerar de pocăinţă să ne însoţească Maria, Maica Răscumpărătorului, care este maestră de ascultare şi de fidelă adeziune la Dumnezeu. Fecioara Preasfântă să ne ajute să ajungem, purificaţi şi reînnoiţi în minte şi în spirit, să celebrăm marele mister al Paştelui lui Cristos. Cu aceste sentimente urez tuturor un bun şi rodnic Post mare.

Salutul adresat unui grup de musulmani şi de evrei - cu care Benedict XVI s-a oprit după audienţă, de-a lungul traseului parcurs pe jos până la maşină, fusese precedat de cuvinte speciale de bunvenit, adresat de papa Comitetului Pontifical de Ştiinţe Istorice, Colegiului Sfântul Isaia - în centenarul acestei nistituţii a ordinului Antonian Maronit - şi viitorilor preoţi ai Seminarului interdicezean din Taranto, Italia. Dragi seminarişti - a spus papa- vă invit să vă întemeiaţi existenţa pe stânca tare a cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi curajoşi vestitori ai Evangheliei lui Cristos în timpul nostru.

Încheiată cateheza, papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat Binecuvântarea Apostolică pentru toţi ce prezenţi în Piaţa Sfântul Petru, binecuvântare care ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri.

Întreg serviciul şi inserţii cu vocea Sfântului Părinte...la difuzor: