Dialogul inter-religios şi respectarea libertăţii

21 feb 2006. De la un continent la altul, manifestaţiile anti-occidentale fac victime religioase, cu precădere în rândul creştinilor, minoritari şi lipsiţi de apărare. Nu sunt rare, e drept, nici eforturile autorităţilor de a stopa valul de proteste violente. În Pakistan, surse ale poliţiei au anunţat arestarea a 23 de persoane care duminică au dat foc la două biserici creştine, în oraşul Sukkur. Cu toate acestea, Comisia "Dreptate şi Pace" a Conferinţei Episcopale din Pakistan, a difuzat un comunicat în care se condamnă "încălcarea grosolană a legii şi incapacitatea guvernului de a opri abuzul religiei".
Au avut un amplu ecou cuvintele lui Benedict al XVI-lea care primind luni noul ambasador al Marocului, a cerut ca "religiile şi simbolurile lor să fie respectate". Apoi a adăugat: "intoleranţa şi violenţa nu pot fi justificate niciodată ca răspuns la ofense". În legătură cu apelul Papei, Radio Vatican a contactat arhiepiscopul italian Bruno Forte:
Ins 1 – "Papa afrirma în principal ca respectul constiintei si, asadar, libertatea religioasa, sunt valori fundamentala, legate de cea a demnitatii infinite a fiecarei persoane umane. Pornind de la aceasta premisa, consecintele sunt foarte importante, si anume, ca ofensa adusa constiintei religioase, din orice parte ar veni, este ceva inadmisibil ce trebuie respinsa cu determinare. Apoi. În virtutea aceluiasi motiv, cei care s-au simtit ofensati pentru ca au fost luate în derâdere valorile si simbolurile lor religioase, ei trebuie sa fie garantii, custozii libertatii religioase a celorlalti. Aceasta înseamna ca daca islamismul are dreptul sa se simta ofensat de caricaturi, are - în acelasi timp si din acelasi motiv – datoria de a garanat demnitatea si libertatea religioasa a oricarei alte persoane".
Excelenţă, o temă centrală în pontificatul lui Benedict al XVI-lea este binomul inseparabil "adevăr – caritate". Cum poate fi aplicat acest principiu în raporturile dintre religii şi culturi?
Ins 2 – "Marele adevăr care stă la baza acestui raport este valoarea inalienabilă, sacră, a persoanei umane ca atare. În această privinţă, Papa foloseşte motive de reflecţie antropologică generală (...). Pe baza acestui adevăr, raportul dintre religie şi cultură trebuie să fie garantat de două principii fundamentale, de libertatea religioasă dar şi de limitele libertăţii umane în general. Libertatea fiecăruia trebuie să fie raportată şi proporţionată la libertatea celorlalţi".
Din ce în ce mai multe foruri, reclamă criteriul reciprocităţii. În lumea islamică, însă, această sensibilitate faţă de libertatea religioasă nu pare la fel de mare ca în Occident. De unde ar trebui început?
Ins 3 - "De la un proces de dialog cultural care, natural, este şi religios. Trebuie apărată întotdeauna valoarea dialogului. Apoi, se recere claritate şi în raporturile internaţionale. Cu alte cuvinte, în sistemul internaţional de raporturi, Ţările occidentale care garantează şi tutelează drepturile tuturor, începând cu dreptul la libertăţile religioase, au datoria de a-şi face simţită vocea, pentru ca aceste drepturi să fie respectate pretutindeni. Aceasta, este de altfel, şi una din îndatoririle Organizaţiei Naţiunilor Unite".