Radio Vatican, 75 de ani: file de istorie cu mesaje şi voci semnificative (I)

(RV - 12 feb 2006) Într-o după amiază rece de acum 75 de ani, o mică structură din Grădinile Vaticane servea drept cadru naşterii Radioului Vatican. Între aparaturi absolut de avangardă pentru acea epocă, create de atelierele londoneze ale lui Guglielmo Marconi, Pius XI salută naşterea emiţătorului pontifical, destinat să devină un mijloc de difuziune inovator şi de nerenunţat în serviciul Papei şi al ministerului său. Să-i reparcurgem istoria, făcută din voci şi mesaje semnificative. Astăzi, evocarea începuturilor:

Afară, o zi rece. Înăuntru, un ambient sobru, un fotoliu roşu iar în jur un tumult de voci ce se stinge treptat din cauza emoţiei. Instalaţiile mecanice emit sunete ritmice ca un metronom în aşteptarea evenimentului. Comparativ cu eticheta epocii, scenografia pare redusă la minimum pentru a constitui fundalul unui act care e gata să schimbe înfăţişarea Bisericii, a Papalităţii, a „Secolului scurt”.
„Casina” Căsuţa Pius IV, (nu este vorba de cazinou cum din ignoranţă sau răuvoitor traduc şi azi unele publicaţii româneşti), Grădinile vaticane, puţin după ora 16.30 din 12 februarie 1931. Un bărbat care la 56 de ani, deja o celebritate în înalta tehnologie a epocii, esta gata să dea cuvântul capului lumii catolice. Cu puţin mai înainte, a verificat prin cască recepţia cu oraşele New York, Melbourne, Quebec, Londra, Paris, Sydney. Vorbeşte G.Marconi:
„Am marea onoare să anunţ că peste câteva clipe sanctitatea sa, Papa Pius XI va inaugura staţia de radio a Statului Cetăţii Vaticanului. Undele electrice vor transporta în toată lumea prin spaţii cuvântul său de pace şi de binecuvântare. Timp de apriximativ 20 de secole Pontiful Roman a făcut să se audă cuvântul Divinului Învăţător în lume; dar aceasta este prima oară când vocea sa, pe viu. poate fi captată simultan pe toată suprafaţa pământului...”

Vocea lui Guglielmo Marconi precede cu câteva clipe pe cea a lui Pius XI. Istoria Radioului Vatican se naşte aici, la o întâlnire între geniu uman şi clarviziune apostolică. La 16.49, aşezat pe fotoliul roşu din faţa unui mare microfon octogonal susţinut de patru pârghii şi un cadru circular, Pius XI vorbeşte. Este un moment ce marchează un punct de neîntoarcere în vestirea Evangheliei. Iar acest prim „miracol” Pius XI îl celebrează printr-un radiomesaj care este quasi unul „Urbi et Orbi”, de importanţă cosmică. Vorbeşte în latină.

....Către tot Creatul. Fiind, din planul tainic al lui Dumnezeu, Succesor al Principelui Apostolilor (...) putând cei dintâi să ne folosim din acest loc de minunata invenţie marconiană, ne adresăm înainte de toate tuturor făpturilor şi tuturor oamenilor (...) cu înseşi cuvintele Sfintei Scripturi: ”Auziţi, voi ceruri, ceea ce stau să vă spun, să asculte pământul cuvintele gurii mele......”.



"Ia aminte, cerule, şi voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învăţătura mea şi graiurile mele să coboare ca roua, ca bura pe verdeaţă şi ca ploaia repede pe iarbă. Căci numele Domnului voi preamări: Daţi slavă Domnezeului nostru!" (Dt 32,1-3).

Străvechea strofă din cartea Deuteronomului se referă la Moise, dar pare scrisă pentru primul radiomesaj al unui Papă. Ştirea face vâlvă. Cele mai mari ziare ale epocii, între care şi ziarul "Unirea" de la Blaj, comentează evenimentul primului Papă care poate să ajungă într-un singur moment şi în locuri diferite la un auditoriu ca niciodată înainte. Cuvintele „până la marginile pământului” referitoare la predicarea Evangheliei capătă noi semnificaţii.

Dar o istorie de o atare importanţă are întotdeauna multe personaje. La distanţa de un pas, alături de Pius XI şi de Guglielmo Marconi, se află un preot iezuit în haina sa de călugăr dar care putea purta foarte bine halatul alb de cercetător. Părintele Giuseppe Gianfranceschi este un cunoscut fizician şi matematician. Are 55 de ani când Papa, în 1930, îl numeşte director al unei staţii de radio care era doar pe hârtie. Există însă voinţa de a o construi, există disponibilitatea lui Marconi şi sunt mai presus de toate Pactele Laterane din 1929 care în paragraful 3 al articolului ... spun: „Italia va prevedea...de asemenea stabilirea legăturii directe cu celelalte State, a serviciilor telefonice, radiotelefonice şi poştale ale Cetăţii Vaticanului”. Costul staţiei trebuia să-l susţină Sfântul Scaun. Cel al legăturii, Italia, care în acest scop a destinat 500 de mii de lire. Părintele Gianfranceschi devine motorul acestei aventuri şi ceea ce s-a petrecut pe 12 februarie 1931 este un succes ce răsplăteşte devotamentul său.

Radiotelegraf, radiotelefon, dar încă nu radioul propriu-zis. Staţia vaticană devine realmente „radiofonică” chiar dacă experimentală, cu emisiunea „Jurnalul vorbit al Ştiinţelor”: divulgarea lucrărilor Academiei Pontificale „dei Lincei”. Este primul exemplu de „Radiojurnal Vatican”, cum se spunea în primul anunţ. Inima electromagnetică a staţiei pulsează graţie primei instalaţii construite de Atelierele Marconi din Londra: un transmiţător pe unde scurte cu o putere medie de iradiere de 12 kW şi un grup de lucru de 10 persoane.

Deja în această fază de pionierat se simte nevoia de a ameliora programarea. Sunt elaborate primele programe istorico-apologetice şi de informare. Este un câmp foarte vast cel ce se deschide în faţa tânărului emiţător. Iar tehnologia, care nu încetează să devină din ce în ce mai rafinată, ajută la a gândi în mare, în ansamblu. În 1936, este instalat un nou şi mai puternic transmiţător Telefunken, cu antene direcţionate spre diferitele continentele. Tehnicieni germani lucrează la această antenă, înaltă şi subţire, care domină Grădinile Vaticane: o numesc în germană „Papstfinger”, „degetul Papei”.

Germania care fabrică produse tehnice de avangardă este aceeaşi care în acea perioadă lansează semnale ameninţătoare la adresa Europei şi nu numai. În serviciul audio, pe lângă efecte sonore de epocă, vocea lul G. Marconi, a Papei Pius XI şi........ a lui Hitler.


Puteţi asculta aici a doua şi ultima parte a istoriei Radioului Papei, redată prin sunete şi mesaje semnificative: