Radio Vatican: 75 de ani în serviciul Papei, al Bisericii universale şi al întregii
lumi
(RV - 11 feb 2006) O istorie lungă, care a parcurs mare parte a secolului trecut,
a povesit un Război mondial, şase Pontifcate, Conciliul Vatican II, îndelunga aventură
a lui Ioan Paul II până la intrarea în noul mileniu şi venirea la Pontificat a lui
Benedict XVI. În ajunul celei de-a 75-a aniversări, Radio Vatican, întemeiat la 12
februarie 1931 de Pius XI graţie geniului lui Guglielmo Marconi - se pregăteşte să
facă un bilanţ al „jubileului de diamant”. Numeroase evenimente
trecute prin microfoanele sale pentru un singur imperatic: a fi „Radioul Papei” şi
al Bisericii universale în mers de-a lungul istoriei. Peste circa 20 de zile, Radio
Vatican va celebra aniversarea primindu-l pe Papa la sediul său din „Palazzo Pio”.
Dar ce Radio găseşte Benedict XVI? Răspunde directorul general, părintele iezuit Federico
Lombardi:
Cred că găseşte un Radio în condiţii bune de sănătate, foarte convins
şi entuziasmat de misiunea sa care este tocmai în serviciul Papei pentru Biserică
şi pentru umanitate. Un Radio viu şi atent la marile schimbări ale lumii din jurul
nostru şi a tehnologiei de comunicaţie care este specificul său.
Cu cele peste
40 de limbi ale sale Radio Vatican este un fel de reproducere la scară a planetei.
Aceste limbi se traduc în tot atâtea mentalităţi şi stiluri de comunicare diferite.
Cum este considerat rolul emiţătorului nostru în panorama radiodifuziunii internaţionale?
Noi
spunem că 40 de limbi sunt multe. Limbile vorbite ale lumii sunt mult mai multe. Eu
aş fi întotdeauna foarte mulţumit să creştem şi mai mult numărul limbilor. Din păcate
trăim într-o lume de resurse limitate şi nu putem să facem aceasta cum am voi. Radio
Vatican, oricum, este considrat cu multă stimă. Aş spune că adesea sunt de-a dreptul
uimit, desigur onorat de stima pe care o aflu în privinţa noastră. Se vede că lucrul
bine făcut în 75 de ani este recunoscut, a pus baze solide şi pentru raporturi cu
atâtea instituţii, cu atâtea persoane care în toată lumea au auzit vorbindu-se ori
s-au bucurat de serviciile Radioului în epoci diferite, în situaţii diferite. Sunt
unii care îşi amintesc şi cunosc marele serviciu desfăşurat pentru pace, pentru mesajele
de pace din timpul celui de-al II-lea Război mondial cu zeci de mii de ore de transmisie
pentru refugiaţi şi prizonieri. Sunt oameni care îşi dau seama de marea angajare pentru
ţările unde lipsea sau unde lipseşte libertatea religioasă, sau, în sens şi mai amplu,
lipseşte libertatea. Apoi, sunt cei care recunosc şi această multiplicitate culturală,
care este, într-un fel, caracteristica noastră, deoarece există şi alte posturi de
radio internaţionale - BBC, Voice of America etc. - însă în general sunt posturi de
radio care reprezintă o anumită naţiune, o anumită cultură. În schimb, Radio Vatican,
se ştie, se înţelege că se străduieşte să fie deasupra acestor perspective, licite
în sine, dar în orcie caz parţiale şi să aibă mereu o perspectivă de dreptate, de
vestire universală. Eu primesc frecvent mărturii, de pildă din Africa sau din alte
părţi, chiar şi din Italia, de apreciere pentru punctul de vedere preocupat de valori
de bine pentru om, şi din perspectiva, bineînţeles, creştină.
Ce ecouri aveţi
de la Bisericile locale cărora le este adresată mare parte a muncii pe care o desfăşoară
zilnic Radio Vatican?
Situaţiile sunte foarte diferite. Există Biserici locale
care din păcate nu pot vorbi. Atunci mărturiile pe care le avem sunt rare, dar când
le avem sunt mari mărturii de gratitudine, cum s-a petrecut, de exemplu, după căderea
Zidului, când atâtea Biserici au putut vorbi liber şi ne-au manifestat cu o intensitate,
pentru noi neaşteptată, gratitudinea lor. Cele 40 de mii de scrisori care soseau anual
din Ucraina când a câzut Zidul spuneau ceva în acest sens şi dădeau de înţeles mult
mai mult. Însă sunt şi Biserici care folosesc mult serviciul nostru pentru a-l retansimite
pe canalele lor de comunicaţie socială. Trăesc cu multă bucurie acest sens de integrare.
Iată-ne lucrăm împreună.
Ce înseamnă a conduce o comunitate de 400 de persoane
prevenind din toată lumea?
Înseamnă să faci experienţa că noi, în calitate
de credincioşi, catolici suntem într-adevăr cetăţeni ai lumii şi aceasta la Roma o
experimentăm în mod deosebit. A trăi acest climat pentru care noi suntem o singură
comunitate, avem o singură misiune dincolo de limbile noastre în care ne-am născut,
sau dincolo de cluturile noastre specifice, preţuindu-ne reciproc, dialogând şi căutând
să elaborăm împreună modul de a răspunde misiunii comune, aceasta mi se pare într-adevăr
entuziasmant.
Comparativ cu începuturile, tehnologia radiofonică a făcut
paşi enormi, integrându-se cu alte sisteme precum digitalul sau Internet. A conclia
spirit şi îndatoriri ale radioului cu această continuă exigenţă de actualizare nu
este un lucru uşor.....
Aici se trăieşte într-un mod foarte clar problema
raportului conţinut- tehnologie. Mi se pare una din marile probleme ale comunicaţiei
în lumea de azi, în care avem această impresie a unei multiplicări de instrumente
din ce în ce mai extraordinare pentru a comunica, a transmite conţinuturi, din păcate,
adesea din ce în ce mai sărace. Noi putem trăi, în schimb, cu multă convingere şi
bucurie misiunea de a avea de comunicat mereu lucruri foarte importante, foarte frumoase,
vitale pentru ascultătorii noştri. Nu numai conţinutul pe care noi îl comunicăm, dar
şi stilul care este un stil mereu de dialog, de pace, de profunzime, de înţelegere
reciprocă este ceva extrem de important, din nefericire, destul de rar.
Povestind
întâmplările, evenimentele Bisericii şi ale lumii şi şase schimbări de Pontificat,
Radio Vatican, trecând peste nu puţine dificultăţi, a păşit într-un nou mileniu. Cum
îi vedeţi viitorul pe termen scurt şi lung?
Misiunea noastră este clară: este
aceea de a servi, cum spuneam şi înainte, serviciul Sfântului Părinte pentru umanitate.
Aceasta nu exclude o creativitate deoarece trebuie găsite accente, trebuie să alegem
în această mare cantitate de mesaje pe care le primim de la Biserică. Prin urmare
o muncă de făcut există şi este serioasă şi dificilă. Însă insist: linea este ceea
ce are de spus Biserica şi Evanghelia în lumea de azi, aceasta este ceea ce trebuie
să spunem şi aceasta nu se schimbă, rămâne aceeaşi pe timpul lui Pius XI, în vremea
noastră şi va rămâne aceeaşi de-a lungul timpului în care, sper, sunt convins că Radio
Vatican va continua să opereze. Fireşte, noi trebuie să fim foarte atenţi să schimbăm
instrumentele, stilurile de comunicare. Din partea Bisericii avem, oarecum, misiunea
de a fi, într-un anume sens, specialişti în aceasta pentru că suntem convinşi că
avem lucruri frumnoase şi importante de spus şi vrem să ştim să le spunem în modul
cel mai bun pentru a ajunge cât mai eficace şi mai capilar la atâţia fraţi şi atâtea
surori care sunt în aşteptarea acestui mesaj.