Îl urmează mai îndeaproape pe Cristos cel sărac, cast şi ascultător. Liturghie în
comunitatea română din Roma pentru Ziua persoanelor consacrate.
(RV - 06 februarie
2006) -Persoanele consacrate sunt chemate să-L urmeze mai îndeaproape pe Cristos cel
sărac, cast şi ascultător. Verbul „a urma” calificat de adverbul „mai îndeaproape”
înseamnă aici a păşi exact pe urmele Celui răstignit şi înviat, devenind astfel un
„semn elocvent al prezenţei Împărăţiei lui Dumnezeu pentru lumea de astăzi”. La această
viaţă creştină radicală se angajează cu generozitate şi entuziasm acei tineri şi acele
tinere, care în anotimpul prielnic de după 1990 au răspuns şi continuă să răspundă
chemării Domnului făcând ca Bisericile particulare din România, şi îndeosebi dieceza
de Iaşi, să cunoască o adevărată primăvară de vocaţii. Fireşte, nu toate florile care
împodobesc pomii primăvara, ajung să devină roade. Dar toate îşi împlinesc menirea
cel puţin în anotimpul când toate în natură se trezesc la viaţă încântându-ne privirea
prin frumuseţea lor.
Duminică 5 februarie aproximativ 25 de călugăriţe şi
20 de călugări originari din România s-au aflat în centrul atenţiei comunităţii românilor
romano-catolici din Roma care se reunesc regulat în biserica Sfânta Maria in Portico
din Piaţa Campitelli, şi au sărbătorit împreună Ziua persoanelor de viaţă consacrată. La
Sfânta Liturghie solemnă prezidată de mons.Luigi Moretti, arhiepiscop şi vicegerent
al Vicariatului Romei au concelebrat parohul bisericii părintele Tommaso Galasso,
din Congregaţia Clericilor Regulari ai Maicii Domnului, părintele Piergiorgio Saviola,
directorul fundaţiei „Migrantes” din Cadrul Conferinţei Episcopale, părintele Bruno
Mioli din Congregaţia Misionarilor Scalabrinieni, director responsabil al comunităţilor
etnice din Italia, preotul Pierpaolo Felicolo de la oficiul pentru migranţi din cadrul
Vicariatului, şi 15 preoţi români, rezidenţi la Roma pentru studii sau pastoraţie.
O liturghie frumoasă pregătită cu grijă de capelanul comunităţii pr. Isidor Iacovici
şi de pr. Iulian Faraoanu, vicecapelan împreună cu părintele Cornel Berea, din Congregaţia
Cuvântului Divin. Spre deosebire de celelate duminici, Liturghia a fost celebrată
în limba italiană cu lecturile, cântările şi rugăciunea credincioşilor în limbile
română şi italiană: semn al integrării în Biserica locală, şi, în acelaşi timp, al
păstrării identităţii în catolicitatea Bisericii.
„În Biserica noastră
nimeni nu este şi nu trebuie să se simtăstrăin; mai mult,
trebuie să fiţi protagonişti, cu iniţiative în viaţa pastorală”: a spus, între
altele, la omilie arhiepiscopul Moretti care a accentuat importanţa Euharistiei în
viaţa unei comunităţi. „La celebrarea Sfintei Liturghii Cristos se jertfeşte pentru
noi oferindu-ne iubirea sa. Luând parte la Paştele său devenim prieteni ai
lui Dumnezeu”.
Sugestive, darurile la ofertoriu, prezentate de un grup
de surori. Dintre toate, menţionez doar unul: un frumos vas de ceramică gol, semn
al disponibilităţii persoanelor consacrate, călugări sau călugăriţe, de a se lăsa
modelate de Domnul şi de a fi umplute cu tot darul bun ce vine de Sus pentru slujirea
semenilor.
"Un dar inestimabil". Pe 2 februarie, la Liturghia pentru
persoanele de viaţă consacrată Papa Benedict XVI le-a definit pe acestea "dar inestimabil"
şi "semn elocvent al prezenţei împărăţiei lui Dumnezeu în lumea de azi". Iar călugării
şi călugăriţele sunt cei care întrevăd şi vestesc viaţa nouă prezentă deja în lume.
Comentează părintele Cornel Berea, din Congregaţia „Societăţii Cuvântului Divin”: Pontiful adăuga:
„Încredinţarea lor totală în mâinile lui Cristos şi ale Bisericii este o vestire puternică
şi clară a prezenţei lui Dumnezeu într-un limbaj inteligibil, pe înţelesul oamenilor
de azi”. Comentează acelaşi părinte verbit Cornel Berea. În paragraful
42 al enciclicei sale „Deus caritas est”, „Dumnezeu este iubire”, Papa afirmă că la
viaţa sfinţilor aparţine nu doar biografia lor pământească, dar şi trăirea şi lucrarea
lor în Dumnezeu după moarte”. Părinte Cornel, aceasta înseamnă că se poate fi activi
şi după moarte?