"Deus caritas est": record editorial fără precedent înregistrat de un document pontifical de acest gen

„Deus caritas est”: 500.000 de exemplare vândute în cinci zile numai în Italia: este datul ce sintetizează extraordinarul succes editorial al primei scrisori encilice a lui Benedict XVI.Ştirea a fost difuzată de Librăria Editură Vaticană care subliniază faptul că este vorba de un record fără precedent pentru o enciclică. Axată asupra iubirii, inima mesajului creştin enciclica indică Sfinţii ca martori ai primatului carităţii în viaţa Bisericii. Între aceste exemple de caritate creştină, Pontiful îl citează şi pe Sfântul Ioan Bosco, a cărui comemorare liturgică se celebrează anual în ziua de 31 ianuarie. Despre figura acestui sfânt, mare educator al tineretului şi despre felul cum exemplul său se încadrează în enciclica „Deus caritas est” ne vorbeşte părintele salezian Claudio Rossini, director la Librăria Editură Vaticană.
Este un sfânt de o extremă actualitate, tocmai pentru că ajută să ne amintim sensul activităţii eductive de umanizare ce este desfăşurat în atâtea realităţi ale Bisericii în cadrul Congregaţiei saleziene. Ne aminteşte că educaţia este o formă înaltă a acestei carităţi, prin care Dumnezeu ne iubeşte.
Sfântul Ioan Bosco a dat speranţă celor care nu o mai aveau, unor tineri marginalizaţi. În alte cuvinte, a fost într-adevăr o demonstraţie că Dumnezeu este iubire....
O demonstraţie că Dumnezeu e iubire, că Dumnezeu are o fantezie fără margini, că în orice timp, în orice situaţie deosebită a istoriei, spiritul său ştie să suscite energii.Trezeşte toate aceste energii în sânul Bisericii chemând pe mulţi să colaboreze în forme diferite răspunzând la unica chemare de a trăi şi umbla în iubirea lui Dumnezeu.
În enciclica „Deus caritas est” Papa subliniază că sfinţii - şi îl citează explicit pe sfântul Ioan Bosco - sunt martori deosebiţi ai carităţii în viaţa creştinilor şi a Bisericii. Există aici o sintonie particulară între Benedict XVI şi Ioan Paul II în a arăta că Biserica are nevoie de sfinţi...
Această sintonie se vede în felurite forme şi tocmai în tot efortul de a ajuta astăzi poporul lui Dumnezeu să întrevadă semnele trecerii lui Dumnezeu în lume, sfinţenia. Marii sfinţi devin căi privilegiate care ne invită să le urmăm exemplul, drumul deschis de ei, pentru a realiza această chemare în diferitele moduri, în domeniul social, în angajarea politică, în educaţie, în viaţa de familie.
Enciclica „Deus caritas est” a bătut recordul în privinţa vânzării. Suc cesul acesta v-a surprins?
Numele Papei Benedict XVI, faima sa, este astfel, încât aceste 500 de mii de exemplare care în cinci zile sunt difuzate, surprind până la un anumit punct, tocmai pentru că oamenii încep să-şi dea seama în aceste prime luni ale ministerului său petrin câtă forţă au cuvintele sale, învăţătura sa, câte persoane se lasă atrase de el. Pe scurt, aceste cifre înalte pe care le vedem acum la difuzarea primei lansări a enciclicei, nu sunt altceva decât traducerea la scară naţională a ceea ce vedem în Piaţa Sfântul Petru! În toate duminicile se vede Piaţa Sfântul Petru plină de lume care se duce să asculte cinci minute de cuvinte cu rost, nu banale. Toate aceste persoane care vin pentru a-l asculta pe papa, pentru a asculta cuvântul său, ne vorbesc pe de o parte tocmai despre această sete a credincioşilor şi pe de alta, despre această capacitate a papei de a oferi ceva angajant de asorbit, de meditat.
Ce credeţi ? Faptul că enciclica „Deus caritas est” a avut un succes atât de extraordinar, poate să demonstreze şi o anumită maturitate din partea credincioşilor care se apropie de un text, în orice caz, de o anumită complexitate?
Da, poate fi văzut şiprin primsa acestei lucrări de formare a poporului lui Dumnezeu. Am văzut, de pildă, succesul la fel de evident al unui text nu uşor, care are nevoie de o lectură lentă şi liniştită, precum Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, care a trecut pragul a două milioane de exemplare - putem spune de acum 2 milioane şi 200 de mii difuzate deja în Italia. Se vede această nevoie. Există această exigenţă difuză în numeroşi credincioşi de a găsi puncte sigure. Cred şi că acest text al papei Benedict atrage tocmai prin tema iubirii, pentru că ce există altceva mai fundamental? Este un subiect „forte”,o temă care merge la rădăcina experienţei fiecărei persoane şi chiar dificultăţile de conţinut pe care Papa ni le pune în faţă, şi pe bună dreptate fără nici o reducere, pot deveni o provocare la a pătrunde în limbajul său teologic şi vedea că acolo înăuntru se deschid panorame foarte vaste. Merită deci să faci puţin efort pentru a înţelege, citi şi reciti personal acest text.