Benedict XVI cere judecătorilor Tribunalului Rota Romana timpi rezonabili pentru procesele de nulitate a căsătoriei. Acestea trebuie să concilieze în adevăr exigenţele normelor canonice cu sensibilitatea pastorală

  Stabilirea nulităţii unei căsătorii trebuie să fie un proces care să caute - în timpi rezonabili - să unească binele persoanelor implicate şi iubirea pentru adevăr, fără a neglija vreodată efortul reconcilierii. Sunt câteva dintre punctele primului discurs al lui Benedict XVI către judecătorii Tribunalului Rota Romana, primiţi sâmbătă în audienţă la începutul Anului judiciar ecleziastic.
Un instrument „pentru a servi adevărul”, pentru a restabili „în mod tempestiv” o viziune de justiţie, şi nu pentru a face mai complicată sau de-a dreptul litigioasă, disensiunea care a condus soţii în faţa judecătorilor Rotei Romane. Benedict XVI pune la baza reflecţiei sale privind procesele de nulitate matrimonială un element drag Pontificatului său:”iubirea pentru adevăr”. Pe acest plan, a spus clar Sfântul Părinte, trebuie căutat „punctul de convergenţă” între exigenţele dreptului şi cele ale persoanei, rămânând neatinsă indisolubilitatea căsătoriei creştine. Este doar o „pretinsă contrapunere”, aceea care ar opune sensibilitatea pastorală a unor episcopi legislaţiei canonice, care stabilind recunoaşterea sau nu a legăturii matrimoniale dintre două persoane, le condiţionează şi posibilitatea de a primi sau nu Sfânta Împărătşanie.
Un punct nevralgic pe care Benedict XVI l-a atins reafirmând importanţa Instrucţiunii canonice „Dignitas connubii”, document emanat de predeceosrul său Ioan Paul II. Pe de o parte, a observat, s-ar părea că părinţii care au luat parte la Sinodul asupra Euharistiei din octombrie anul trecut „au invitat tribunalele ecleziastice să-şi dea silinţa pentru ca credincioşii căsătoriţi necanonic să-şi poată reglementa situaţia matrimonială şi să se apropie de masa euharistică”. Pe de altă parte, a adăugat, „legislaţia canonică şi recenta Instrucţiune ar părea în schimb că pun limite unui atare impuls pastoral”, ca şi cum, în fond, „formalităţile juridice” ale procesului ar fi mai relevante „decât finalităţile pastorale”. În continuare Benedict XVI:
„Procesul canonic de nulitate a căsătoriei constituie în mod esenţial un instrument pentru a stabili adevărul cu privire la legătura conjugală. Prin urmare scopul său constitutiv nu este să complice inutil viaţa credincioşilor, nici cu atât mai puţin să exacerbeze conflictul, ci numai să aducă un serviciu adevărului (...) Procesul, în însăşi natura sa esenţială, este instituţie de justiţie şi de pace”.
Deci, a continuat Benedict XVI „recursul la calea procesuală, căutând să determine ceea ce este just, nu numai că nu vizează agravarea conflictelor, dar să le facă mai umane, găsind soluţii obiectiv adecvate exigenţelor dreptăţii”. Pentru a obţine atari rezultate, a afirmat Pontiful, trebuie deci ca judecătorii Tribunalului Rota Romana să asigure „obiectivitatea, aspectul temepstiv şi eficienţa” deciziilor lor. Amintind, a puncutalizat, că „nici un proces nu este, strict vorbind, împotriva altei părţi, ca şi cum s-ar trata de impunerea unei daune injuste”:
„Obiectivul nu este de a-i lua cuiva un bun, ci de a stabili şi tutela apartenenţa buncurilor persoanelor şi instituţiilor. La această consideraţie valabilă pentru orice proces, în ipoteza de nulitate de căsătorie se adaugă o alta specifică. Aici nu este nici un bun disputat între părţi, care să trebuiască să fie atribuit uneia sau alteia. Obiectul procesului este în schimb declararea adevă-rului privind validitatea sau invaliditatea unei căsătorii concrete, adică relativ la o realitate care întemeiază instituţia familială şi care interesează în cea mai mare măsură Biserica şi societatea civilă."
Şi aici Papa, deplasând reflecţie de la justa aplicare a normelor la dimensiunea pastorală, a stigmatizat modul în care căutarea adevărului „asupra indisolubilităţii căsătoriei” este uneori subordonată exigenţelor persoanelor individual dintr-un distorsionat sens de solidaritate cu ele:
„Se poate întâmpla ca, în fapt, caritatea pastorală să fie uneori contaminată de atitudini de îngăduinţă faţă de persoane. Aceste atitudini pot părea pastorale, dar în realitate nu răspund binelui persoanelor şi nici comunităţii eclezialer.(...) Astăzi, din păcate, ne este dat să constatăm că acest adevăr este uneori eclipsat în conştiinţa creştinilor şi a persoanelor de bună voinţă. Tocmai din acest motiv este înşelător serviciul ce se poate oferi credincioşilor şi soţilor necreştini în dificultate întărind în ei, chiar şi numai implict, tendinţa de a uita indisolubilitatea propriei uniuni. În felul acesta, eventuala intervenţie a instituţiei ecleziastice în cauzele de nulitate riscă să apară ca simplă constatare a unui faliment”.
„Adevărul urmărit în prcesele de nulitate matrimonială- a repetat Benedict XVI- nu este totuşi un adevăr abstract, departe de binele persoanelor”:

"De aceea este foarte important ca declaraţia Tribunalului Rota Romana să aibă loc în timpi rezonabili. Providenţa divină ştie în mod cert să tragă binele din rău, şi când instituţiile ecleziastice îşi neglizează datoria sau ar comite erori (...) În afară de aceasta, sensibilitatea pastorală trebuie să determine căutarea prevenirii nulităţilor privind căsătoria în faza de admitere la încheierea ei depunând efortul ca soţii să-şi rezolve eventualele probleme şi să ajungă la calea reconcilierii."