În audienţă la Papa o delegaţie a ACLI. Duminica, zi a odihnei: o alegere de civilizaţie. Papa Benedict XVI pune în evidenţă apărarea vieţii ca nou aspect al chestiunii sociale

Primatul vieţii umane asupra muncii şi ştiinţei, preferinţa pentru democraţie ca alegere pentru dreptate, adeziunea „pasionantă la Evanghelie”. Sunt aşa-numitele „trei fidelităţi” care de decenii călăuzesc experienţa ACLI,adică a Asociaţiilor creştine ale lucrătorilor italieni. Benedict XVI a primit în audienţă vineri dimineaţă o delegaţie de conducători ai asociaţiei catolice - ajunsă la cea de-a 60 aniversare de la înfiinţare- reflectând împreună cu ei asupra principiilor da bază ale Doctrinei sociale a Bisericii, pornind de la o „alegere de civilizaţie”: apărarea duminicii ca zi de odihnă.
„Indicaţi tuturor lucrătorilor lumii strada sfinţirii personale prin muncă şi redaţi trudei de fiecare zi perspectiva unei autentice umanizări”.Lumea globalizată a celui de-al XXI secol, opulenţa pieţelor de desfacere ale nordului care taie respiraţia celor din sudul planetei, devenită o imensă răscruce de imigraţi, nu au infirmat - după 51 de ani- ceea ce Papa Paul VI afirma la instituirea sărbătorii Sfântului Iosif Munictorul. Modelul meşteşugarului din Nazaret întruchipează valorile pe care membrii ACLI le-au ales ca raţiune de viaţă. Au reamintit acestea prin preşedintele lor în prezenţa Papei care a răspuns relansând cele trei priorităţi ce constituie arhitrava ideală a operei desfăşurate de Asociaţiile creştine ale lucrătorilor italieni: fidelitate faţă de lucrători, fidelitate faţă de democraţie, fidelitate faţă de Biserică.
Prima fidelitate pe care ACLI sunt chemate să o trăiască este fidelitatea faţă de lucrători. Persoana este, metrul demnităţii muncii’. De aceea Magisterul a rechemat întotdeauna dimensiunea umană a activităţii lucrătoare reconducând-o la adevărata ei finalitate, fără a uita că încununarea învăţăturii biblice asupra muncii este porunca odihnei. A cere, deci, ca duminica să nu fcie omologată cu toate celelalte zile ale săptămânii este o alegere de civilizaţie.
Aşadar, prioritatea omului asupra muncii echivalează cu supremaţia lui „a fi”asupra lui „a avea”. O „ierarhie” împotriva curentului” în raport cu mentalitatea economică contemporană, pe care Benedict XVI a reafirmat-o cu putere, lărgind viziunea la primatul „muncii asupra capitalului” şi „al destinaţiei universale a bunurilor asupra dreptului la proprietatea privată”, la care se adaugă ceea ce a definit „un inedit aspect” social de fundamentală importanţă pentru epoca noastră hipertehnologică, apărarea vieţii.
Trăim un timp în care ştiinţa şi tehnica oferă posibilităţi extraordinare pentru a ameliora existenţa tuturor. Dar un uz distorsionat al acestei puteri poate provoca grave şi ireparabile ameninţări pentru destinul vieţii înseşi....Tutelarea vieţii de la concepere până la sfârşitul ei natural, şi oriunde aceasta este ameninţată, ofensată sau călcată în picioare, este prima datorie în care se exprimă o autentică etică a responsabilităţii, ce se extinde în mod coerent la toate celelalte forme de sărăcie, de injustiţie şi de excludere.
Apoi fidelitatea faţă de democraţie care, „singură- a subliniat Papa- poate garanta egalitatea şi drepturile tuturor”.
Dreptatea reprezintă echivalentul unui banc de probă pentru o autentică democraţie. Stabilită aceasta, nu trebuie uitat că în acelaşi timp căutarea adevărului constituie condiţia de posibilitate a unei democraţii reale şi nu aparente:’O democraţie fără valori se transformă uşor într-un totalitarism direct sau mascat, cum dovedeşte istoria’.
Benedict XVI a încheiat discursul cu al treilea consemn, cel al fidelităţii Asociaţiilor Creştine ale Lucrătorilor Italieni faţă de Biserică. „Numai o adeziune cordială şi pasionantă la demersul eclezial va garanta acea necesară identitate care ştie să se facă prezentă în orice domeniu al societăţii şi lumii, fără a pierde gustul şi parfumul Evangheliei”. Un consemn care se adaugă la cel de-al patrulea propus în 1995 de Ioan Paul II şi reluat de Benedict XVI:”Lărgiţi cadrul acţiunii voastre sociale”, a spus, "pentru ca viitorul umanităţii să fie din ce în ce mai însufleţit de speranţa creştină”.