2018-03-03 12:02:00

Papa Francisc înscrie în calendar comemorarea obligatorie a Fericitei Fecioare Maria, Maica Bisericii (text)


RV 03 mar 2018. Comemorarea obligatorie a Fericitei Fecioare Maria, Maica Bisericii, să fie înscrisă în calendarul roman general în ziua de luni de după Rusalii și să fie celebrată în fiecare an: a stabilit papa Francisc printr-un decret al Congregației pentru cultul divin și disciplina sacramentelor. ”Această celebrare”, se subliniază în decretul ”Ecclesiae Mater” difuzat sâmbătă, 3 martie a.c., ”ne va ajuta să ne amintim că viața creștină, ca să crească, trebuie să fie ancorată în misterul Crucii, în jertfa lui Cristos la ospățul euharistic, în Fecioara care oferă, Maica Răscumpărătorului și a celor răscumpărați”. Congregația pentru cultul divin a dispus, totodată, ca această comemorare liturgică ”să apară în toate calendarele și cărțile liturgice pentru celebrarea Sfintei Liturghii și a Liturgiei Orelor”. Textele liturgice ale comemorării au fost puse la dispoziție odată cu actualul decret iar traducerile lor, aprobate de Conferințele episcopale, vor fi publicate după confirmarea primită din partea acestui Departament.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru Decretul Congregației pentru cultul divin și disciplina sacramentelor:

«Venerația plină de bucurie acordată Maicii lui Dumnezeu de către Biserica contemporană, în lumina reflecției despre misterul lui Cristos și despre propria sa natură, nu putea să uite de acel chip de Femeie (cf. Gal 4,4), Fecioara Maria, care este Maica lui Cristos și, totodată, Maica Bisericii.

Aceasta, într-un anume fel, era deja prezentă în simțirea eclezială începând de la cuvintele presimțitoare ale Sfântului Augustin și Sfântului Leon cel Mare. Primul dintre aceștia, într-adevăr, spune că Maria este maica mădularelor lui Cristos pentru că ea a cooperat prin caritatea sa la renașterea credincioșilor în Biserică. Celălalt, apoi, când spune că nașterea Capului este și nașterea Trupului, arată că Maria este în același timp maica lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și maica mădularelor trupului său mistic, adică al Bisericii. Aceste considerații decurg din maternitatea divină a Mariei și din uniunea ei profundă cu lucrarea Răscumpărătorului, care a culminat în ceasul crucii.

Într-adevăr, Mama care stătea sub cruce (cf. In 19,25) a acceptat testamentul de iubire al Fiului său și i-a primit pe toți oamenii, întruchipați de discipolul iubit, ca fii de renăscut la viața dumnezeiască, devenind hrănitoare plină de iubire a Bisericii pe care Cristos a născut-o pe cruce, dându-și Spiritul. La rândul său, în discipolul iubit, Cristos i-a ales pe toți discipolii ca vicari ai iubirii sale față de Mamă, încredințând-o acestora ca să o primească cu dragoste de fii.

Călăuzitoare grijulie a Bisericii pe cale de a se naște, Maria a început propria misiune maternă încă din cenaclu, rugându-se împreună cu apostolii în așteptarea venirii Duhului Sfânt (cf. Fap 1,14). Cu această simțire, în decursul secolelor, devoțiunea creștină a cinstit-o pe Maria cu titlurile, în anumit fel echivalente, de Maică a discipolilor, a credincioșilor, a celor care cred, a tuturor celor care se renasc în Cristos, dar și cu acela de ”Maică a Bisericii”, cum apare în textele unor autori spirituali, precum și magisteriul lui Benedict al XIV-lea și Lenon al XIII-lea.

Din aceasta rezultă în mod vădit pe ce temei Fericitul papă Paul al VI-lea, în 21 noiembrie 1964, la încheierea celei de-a treia sesiuni a Conciliului Vatican II, a proclamat-o pe Fericita Fecioară Maria ”Maică a Bisericii, a întregului popor creștin, atât a credincioșilor cât și a păstorilor, care o numesc Maică preaiubitoare” și a stabilit ca ”întregul popor creștin să-i aducă o cinstire tot mai mare Maicii lui Dumnezeu prin acest nume preadulce”.

Scaunul Apostolic, de aceea, cu ocazia Anului Sfânt al Reconcilierii (1975), a propus o Sfântă Liturghie votivă în cinstea Fericitei Fecioare Maria, Maica Bisericii, introdusă mai târziu în Liturghierul Roman; a acordat , de asemenea, facultatea de a adăuga invocarea acestui titlu în Litaniile lauretane (1980); unor națiuni, dieceze și ramuri religioase care au făcut cerință, le-a acordat permisiunea de a adăuga această celebrare în calendarul lor particular.

Suveranul Pontif Francisc, considerând cu atenție că promovarea acestei devoțiuni poate ajuta mult la creșterea simțului matern al Bisericii în rândul păstorilor, călugărilor și credincioșilor, precum și la devoțiunea mariană genuină, a stabilit ca comemorarea Fericitei Fecioare Maria, Maica Bisericii, să fie înscrisă în calendarul roman general în ziua de luni după Rusalii și să fie celebrată în fiecare an.

Această celebrare ne va ajuta să ne amintim că pentru a crește, viața creștină trebuie să fie ancorată în misterul Crucii, în jertfa lui Cristos de la ospățul euharistic, în Fecioara care oferă, Maica Răscumpărătorului și a celor răscumpărați.

Această comemorare liturgică va trebui să fie înscrisă în toate calendarele și cărțile liturgice pentru celebrarea Sfintei Liturghii și a Liturgiei Orelor; relativele texte liturgice ale comemorării au fost anexate în actualul decret, iar traducerile acestora, aprobate de Conferințele episcopale, vor fi publicate după confirmarea primită din partea acestui Departament.

Acolo unde, urmând normele dreptului particular aprobat, celebrarea Fericitei Fecioare Maria, Maica Bisericii, se celebrează deja într-o zi diferită cu un grad liturgic mai mare, poate fi celebrată pe viitor în același fel».

Decretul este semnat de prefectul şi secretarul Congregației pentru cultul divin, card. Robert Sarah, respectiv, arhiep. Arthur Roche, şi poartă data de 11 februarie 2018, comemorarea liturgică a Fericitei Fecioare Maria de la Lourdes.

(rv – A. Dancă)

Aici, versiunea în limba latină:

CONGREGATIO DE CULTO DIVINO ET DISCIPLINA SACRAMENTORUM
Prot. N. 10/18

DECRETUM
de celebratione
Beatæ Mariæ Virginis
Ecclesiæ Matris
in Calendario Romano Generali

         Lætitiæ plena veneratio erga Dei Genetricem in Ecclesia horum temporum, cum de Christi mysterio et de sua natura recogitaret, ignorare non poterat Mulierem illam (cf. Gal 4, 4), Virginem scilicet Mariam, quae insimul Christi Mater et Mater Ecclesiæ est.

         Quod iam in Ecclesiæ sensu quodammodo aderat præeuntibus verbis sancti Augustini et sancti Leonis Magni. Primus enim dicit Mariam esse matrem membrorum Christi, cum cooperata sit caritate sua, ut fideles in Ecclesia nascerentur; alter vero, cum dicit nativitatem Capitis esse etiam nativitatem Corporis, indicat Mariam simul esse matrem Christi, Filii Dei, et matrem membrorum mystici corporis, id est Ecclesiæ. Hæ considerationes ex Mariæ divina maternitate et ex eiusdem coniunctione in opere Redemptoris, quod in hora crucis culmen attingit, defluunt.

         Mater etenim, iuxta crucem stans (cf. Io 19, 25), Filii sui caritatis testamentum accepit quo universos homines, discipulo dilecto personificatos, ad divinam vitam regenerandos in filios assumpsit, tenera nutrix Ecclesiæ, quam Christus, tradens Spiritum in cruce peperit. Et vicissim in discipulo dilecto Christus omnes alios sui amoris erga Matrem subrogavit vicarios, quibus eam commendavit ut filiali dilectione colerent.

         Solatrix et magistra exorientis Ecclesiæ, Maria igitur suscepit munera sua materna in cænaculo, orando cum Apostolis qui adventum Spiritus Sancti exspectabant (cf. Act 1, 14). Hoc in sensu christiana pietas, procedentibus sæculis, Mariam titulis variis honoravit tamquam Matrem discipulorum, fidelium, credentium, omnium in Christo renascentium, quodammodo æquivalentibus, sed etiam titulo “Matris Ecclesiæ” qui in textibus sive scriptorum spiritualium sive magisterii Benedicti XIV et Leonis XIII adhibetur.

         Ex hoc plane constat fundamentum quo Beatus Paulus papa VI, Beatam Virginem Mariam, die 21 Novembris 1964, cum expleretur tertia Sessio Concilii Vaticani II, declaravit «Matrem Ecclesiæ, hoc est totius populi christiani, tam fidelium quam Pastorum, qui eam Matrem amantissimam appellant», atque statuit ut «suavissimo hoc nomine iam nunc universus christianus populus magis adhuc honorem Deiparæ» tribueret.

Apostolica Sedes igitur, occurrente Anno Sancto Reconciliationis (1975), missam votivam de Beata Maria Ecclesiæ Matre proposuit, quæ deinde in Missale Romano inserta est; facultatem etiam includendi invocationem sub illo titulo in Litanias Lauretanas concessit (1980) et alia publici iuris formularia in Collectione missarum de Beata Maria Virgine exaravit (1986); quibusdam nationibus, diœcesibus et familiis religiosis id petentibus, quoque indulsit ut hæc celebratio in Calendario particulari inscriberetur.

         Summus autem Pontifex Franciscus, cum perpendisset quantum hæc fovenda devotio ad Pastorum, religiosorum, christifidelium Ecclesiæ sensum maternum ac genuinam marialem pietatem, adhuc proficere possit, decrevit ut memoriam B. Mariæ Virginis, Ecclesiæ Matris, in Calendarium Romanum inscribendam esse Feria II post Pentecosten et quotannis celebrandam.

         Hæc celebratio nos adiuvabit ad hoc meditandum, id est quod vita christiana, ut augescere valeat, in mysterio Crucis, Christi oblatione in convivio eucharistico, Virgine offerenti, Matre Redemptoris redemptorumque, fundari debet.

         Nova igitur memoria cunctis Calendariis Librisque liturgicis pro Missæ et Liturgiæ Horarum celebratione erit inserenda; textus liturgici adhibendi hoc decreto adnexi, cura Cœtuum Episcoporum vertendi, approbandi et post huius Dicasterii confirmationem edendi sunt.

         Ubi vero celebratio B. Mariæ Virginis, Ecclesiæ Matris, ad normam iuris particularis rite approbati, die diverso,  gradu superiori celebratur, et in posterum eodem modo celebrari potest.

        Contrariis quibuslibet minime obstantibus.

         Ex ædibus Congregationis de Cultu Divino et Disciplina Sacramentorum, die 11 mensis Februarii 2018, memoria Beatæ Mariæ Virginis de Lourdes.

Robertus Card. Sarah
Praefectus

Arturus Roche                                                                           
Archiepiscopus a Secretis

 








All the contents on this site are copyrighted ©.