RV 28 ian 2018. Cu o amplă meditație la străvechea rugăciune ”Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie duminică, 28 ianuarie a.c., în bazilica Sfânta Maria Mare din Roma, cu ocazia readucerii icoanei mariane ”Salus Populi Romani” (Salvarea poporului roman) după cinci luni de lucrări de restaurare. Icoana originală, care se bucură de o venerație aproape bimilenară în Cetatea Eternă, a fost curățată de depunerile timpului în laboratoarele Muzeelor Vaticanului pentru a-și redobândi frumusețea cromatică de la începuturi. În fața acestei icoane a Fecioarei Maria papa Francisc vine să se roage înainte și după fiecare călătorie apostolică internațională. Începând cu marele jubileu al anului 2000, Sfântul Ioan Paul al II-lea a dispus ca o copie a acestei icoane să însoțească în pelerinaj mondial Crucea Zilelor mondiale ale tineretului.
La predica Sfintei Liturghii din bazilica mariană, cea mai veche biserică din Occident
dedicată Sfintei Născătoare de Dumnezeu la scurt timp de la Conciliul ecumenic din
Efes, papa Francisc a prezentat o meditație despre una din cele mai vechi rugăciuni
adresate Preacuratei Fecioare Maria: «Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare
de Dumnezeu, nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte oricând
de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată». ”Sfinții noștri Părinți
în credință”, a afirmat pontiful, ”ne-au învățat că în vremuri de restriște este necesar
a se strânge sub mantia ocrotitoare a Sfintei Maici a lui Dumnezeu”.
Papa Francisc: «Această înțelepciune, care vine de departe, ne ajută:
Mama păstrează credința, ocrotește relațiile, salvează în furtună și ne ferește de
rău. Acolo unde Fecioara Maria este acasă diavolul nu intră. Acolo unde Mama este
prezentă, tulburarea nu este mai tare, frica nu învinge. Cine dintre noi nu are nevoie
de aceasta, cine dintre noi nu este uneori tulburat sau neliniștit? De câte ori inima
este o mare în furtună, în care valurile necazurilor se încalecă și nu încetează să
bată vânturile grijilor! Maria este arca sigură în mijlocul potopului. Nu ideile sau
tehnologia ne vor oferi susținere și speranță, ci chipul Mamei, mâinile ei care mângâie
viața, mantia ei care ne adăpostește. Să învățăm să găsim adăpost mergând zi de zi
la Mama».
Când noi ne adresăm Fecioarei Maria în rugăciune, Maria se roagă pentru noi, a
remarcat mai departe papa Francisc, spunând că în tradiția bizantină Maria este numită
cu frumosul apelativ ”Grigorusa”, ”Cea grabnic ajutătoare”. Această tradiție se inspiră
din paginile Evangheliei, în care, printre altele, se spune că Maria ”s-a dus în grabă”
la ruda ei Elisabeta (Lc 1, 39) sau, la nunta din Cana Galileei, când aduce de îndată
la Isus problema concretă a mirilor (In 2,3).
Papa Francisc: «La fel face de fiecare dată dacă o invocăm: când
ne lipsește speranța, când bucuria este pe terminate, când puterile slăbesc, când
steaua vieții se întunecă, Mama intervine. Și dacă o invocăm, intervine mai mult.
Este atentă la osteneli, sensibilă la tulburări – la tulburările vieții – aproape
de inimă. Și niciodată, niciodată nu disprețuiește rugăciunile noastre. Nu lasă să
cadă în gol nici măcar una. Este Mamă, nu se rușinează niciodată de noi, dimpotrivă,
abia așteaptă să-i poată ajuta pe fiii săi».
Sfântul Părinte a povestit un episod care, a afirmat, ne ajută să înțelegem acest adevăr. ”La un pat de spital o mamă veghea la căpătâiul fiului ei, suferind în urma unui accident. Mama stătea acolo mereu, zi și noapte. Odată s-a plâns preotului spunându-i: «Domnul nu ne-a îngăduit un lucru nouă, mamelor». «Ce anume?», a întrebat preotul. «Nu ne-a dat voie să luăm asupra noastră suferința fiilor», a răspuns femeia. Iată inima de mamă: nu se rușinează de răni, de slăbiciunile fiilor, dar le vrea cu sine. Maica lui Dumnezeu și a noastră știe să ia asupra ei, să consoleze, să vegheze, să vindece”.
Conciliul Vatican II, a reluat Sfântul Părinte, ne învață că Maria este ”semn de
speranță sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu” (const. dogm.
”Lumen gentium”, capitolul VIII, paragraful V [nr.68-69]). Ea este semnul pe care
Dumnezeu l-a stabilit pentru noi: ”dacă nu o urmăm, ieșim în decor, pentru că există
indicații rutiere pentru viața spirituală și trebuie respectate”.
Papa Francisc: «Nu putem sta indiferenți sau detașați de Mamă, altfel
ne pierdem identitatea noastră de fii, identitatea noastră de popor și trăim un creștinism
făcut din idei, programe, fără încredințare, fără blândețe, fără inimă. Dar fără inimă
nu există iubire și credința riscă să devină o poveste frumoasă din alte vremuri.
Mama, în schimb, îi păstrează și îi pregătește pe fii. Îi iubește și îi ocrotește
ca să iubească și să ocrotească lumea. Să facem din Mama oaspetele vieții noastre
de zi cu zi, prezența constantă din casa noastră, adăpostul nostru sigur. Să-i încredințăm
fiecare zi. Să o invocăm în orice tulburare și să nu uităm să ne întoarcem la Ea ca
să-i mulțumim».
Și, glumind pe seama faptului că icoana Maicii Domnului a stat cinci luni în laborator
pentru restaurare, papa Francisc a încheiat:
Papa Francisc: «Acum, privind-o, abia ieșită din ”spital”, să o privim
cu blândețe și să o salutăm cum au salutat-o creștinii din Efes. Cu toții împreună,
de trei ori: Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică
a lui Dumnezeu!».
(rv – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |