Părintele Cantalamessa în a doua predică din Advent: Este Isus centrul vieții mele?

RV 22 dec 2017. Sfântul Părinte a participat vineri, 22 decembrie, la cea de-a doua și ultima predică de Advent prezentată la ora 9.00 de părintele Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, în capela ”Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic. La predică, părintele Cantalamessa a vorbit despre omniprezența lui Cristos în timp, temă inspirată din afirmația ”Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în vecii vecilor”, luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Evrei, capitolul 13, versetul 8.

Urmărind trei aspecte –  Cristos și timpul; Cristos: figură, eveniment și sacrament și Întâlnirea care schimbă viața – părintele Cantalamessa a explicat că mântuitorul Cristos "nu este doar centrul sau baricentrul istoriei omenești, cel care, prin venirea sa, creează un înainte și un după în curgerea timpului ci este și cel care umple fiecare moment al acestui timp, fiind 'plinătatea'".
P. Cantalamessa: «Ce înseamnă aceasta transpus în plan personal? Înseamnă că Cristos trebuie să umple și timpul meu. "A umple cu Isus cât mai multe momente posibile din propria viață: nu este un proiect imposibil." Nu înseamnă de fapt să te gândești tot timpul la Isus, ci "să-ți dai seama" de prezența sa, să te abandonezi voinței sale, să-i spui rapid "Te iubesc!" ori de câte ori se ivește ocazia (sau mai bine spus inspirația) de a reveni în noi înșine.»

Predicatorul Casei Pontificale a explicat și ce înseamnă prezența lui Cristos în Biserică, ca "sacrament", spunând că înseamnă să afirmi că "mântuirea pe care o împlinește devine activă în istorie prin semnele instituite de El". Părintele Cantalamessa a atras totodată atenția asupra unui pericol.
P. Cantalamessa: «Când se vorbește despre prezența lui Cristos în istoria mântuirii ca figură, ca eveniment și ca sacrament, trebuie evitată greșeala lui Gioacchino da Fiore (sau cel puțin atribuită lui) de a împărți întreaga istorie umană în trei epoci: epoca Tatălui, care ar fi Vechiul Testament; epoca Fiului, care ar fi Noul Testament și epoca Duhului Sfânt, care ar fi timpul Bisericii.»

Predicatorul a sugerat câteva întrebări de referință necesare în acest timp de așteptare și pregătire în vederea sărbătorii nașterii Domnului nostru Isus Cristos: Isus este și centrul vieții mele, al micii istorii personale? Este Isus centrul timpului meu? Ocupă un loc central doar în teorie sau și în practică. Este pentru mine un adevăr gândit sau și trăit?

RV/AM