Beatificați de papa Francisc martirii claretieni spanioli

21 octombrie 2017.  Sâmbătă, 21 octombrie 2017, în biserica "Sagrada Famiglia", din Barcelona, în Spania,  a avut loc beatificarea a 109 călugări din congregaţia misionară întemeiată de sfântul Anton Maria Claret y Clará (1807-1870) și dedicată Inimii Neprihănite a Mariei, ai cărei membri sunt cunoscuţi și sub numele de părinţi claretieni. Noii fericiți au cunoscut martiriul în timpul persecuției religioase din Spania, din anii '30 ai secolului trecut, după cum a explicat cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, într-un interviu acordat colegului nostru Roberto Piermarini.

Card. Amato: "Persecuția religioasă din Spania, din secolul trecut, a fost asemenea unei epidemii virulente care a semănat moarte și distrugere, lăsând în urmă mii și mii de victime, persoane nevinovate și lipsite de apărare. Însă, această persecuție a scos la iveală curajul a mii de martiri, bărbați și femei, al cărui sânge a devenit limfa vitală pentru dinamismul actual al Bisericii din Spania.

În fața acestui diabolic tsunami al persecuției, cei 109 călugări claretieni au reacționat cu arma eficientă a carității și a iertării. Celor care voiau să anihileze prezența creștină în Spania, martirii au răspuns prin iertare, prin rugăciune și prin strigătul: 'Nu ne temem!'"

Referindu-se la semnificația sacrificiului noilor fericiți, cardinalul Amato, care a prezidat Sfânta Liturghie de beatificare în calitate de trimis al papei Francisc, a spus:
Card. Amato: "Sacrificiul vieții lor este sămânța unui nou creștinism, mai puternic și mai conștient de adevărul Evangheliei, care învață iubirea prietenilor dar și a dușmanilor, pentru că unica răzbunare a creștinului este iertarea dușmanilor."

Întrebat de ce Biserica îi cinstește pe martiri, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților a explicat că "Biserica nu-i cinstește pe martiri din răzbunare, ci pentru a propune în prezent și în viitor – așa cum a făcut și în trecut – eterna lege creștină a carității fără margini. Creștinismul propune o cultură a păcii și a fraternității, nu a războiului și a diviziunii. Creștinismul nu produce florile răului, ci florile binelui."

Cei 109 martiri claretieni au fost uciși între 1936 și 1937, în diferite orașe spaniole –  Barcelona, Sabadell, Vic, Lèrida, Cervera, Valencia, împreună cu responsabilul lor, părintele Matei Casals Mas, care aparținea comunității din Sabadell, în apropiere de Barcelona. Cu toții erau mereu disponibili să-i ajute pe cei nevoiași și gata întotdeauna să predice Cuvântul Domnului și să administreze Sacramentele, potrivit exemplului și carismei fondatorului congregației, sfântul sfântul Anton Maria Claret y Clará. Erau cunoscuți și iubiți de credincioși pentru simplitatea, amabilitatea, și generozitatea și disponibilitatea lor.
Card. Amato: "În iulie 1936, când a izbucnit revoluția, sediul institutului și biserica au fost incendiate, părinții misionari claretieni fiind constrânși să se adăpostească în casele în locuințele unor cunoscuți, fapt care nu i-a salvat ulterior de la moarte. Părintele Matei Casals Mas a fost prins, închis și ucis prin împușcare în zorii zilei 5 septembrie 1936. Unica sa vină era de a fi preot catolic. În timp ce-l duceau spre locul de execuție, părintele Matei a repetat de mai multe ori, cu voce tare: 'Trăiască Cristos Rege! Vivat Preasfânta Inimă a lui Isus!' Ceilalți confrați au fost uciși prin modalități asemănătoare. (…) Martirii claretieni erau conștienți de eventualitatea persecuției și a morții, pornind de la cuvintele lui Isus "Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea […] Cine își va pierde viața pentru mine o va câștiga (Mt 10, 38-39)".

Și nu le-a fost teamă, ci au fost dispuși să-și dea viața pentru a striga lumii, încă o dată, că binele învinge răul, că – așa cum spunea marele poet Dante – omul a fost creat nu pentru a trăi în urâciune, ci pentru a urma calea virtuții și a cunoașterii.

RV/AM